De când au apărut supermarketurile lumea parcă a înnebunit de tot. Încarcă în coşuri tot ce întâlneşte în cale, de la hârtie igienică la aparatură electrocasnică, indiferent dacă sunt absolut necesare sau nu. Nu cumva cumparam prea mult?
Nici eu nu am scăpat de febra asta. Plec de acasă hotărâtă să cumpăr doar strictul necesar pentru câteva zile, colind prin magazin şi mă trezesc la casa de marcat cu coşul arhiplin, cu tot felul de lucruri care nu îmi folosesc la nimic.
Aglomerez frigiderul şi aşa-zisa cămară la fiecare salariu de parcă mă pregătesc de niscaiva calamităţi naturale, iar după câteva zile descopăr că trebuie să arunc din ele, că nu mai sunt la fel de proaspete ca atunci când le-am adus acasă.
Cumpăr tot felul de nimicuri care nu îmi trebuie, doar pentru că acolo mi s-au părut frumoase, apoi le ascund prin dulapuri.
Mă bucur că au reduceri la câteva produse, dau fuga la magazin şi ies de acolo fără bani. Unde este avantajul? De ce avem nevoie să cumpărăm totul odată, când am putea cumpăra câte puţin în fiecare zi?
Iluzia abundenței și capcana consumului modern
Trăim într-o epocă a excesului, în care „a avea” a devenit un scop în sine, un simbol al succesului, al fericirii și al stabilității. Într-o lume în care rafturile pline și ofertele sclipitoare ne atrag la fiecare pas, am ajuns să confundăm nevoile reale cu dorințele momentului. Fiecare vizită la supermarket se transformă într-o mică aventură consumeristă, unde logica și măsura sunt înlocuite de impuls și promisiuni colorate.
Abundența aparentă ne oferă o iluzie a controlului. Cumpărăm ca să simțim că suntem pregătiți, ca să nu ne lipsească nimic, ca să ne alinăm grijile. În spatele fiecărui coș plin se ascunde, de fapt, o anxietate: teama de lipsuri, de viitor, de incertitudine. Publicitatea, decorurile magazinelor, luminile, muzica, toate sunt concepute pentru a ne stimula simțurile și pentru a ne face să acționăm emoțional, nu rațional.
Mai grav este că această frenezie a cumpărăturilor ne înstrăinează de valorile autentice. Am uitat bucuria simplității, a unui stil de viață echilibrat și conștient. Am înlocuit planificarea cu impulsul, moderația cu excesul. E mult mai ușor să cumpărăm decât să ne întrebăm de ce o facem. Mult mai simplu să ne refugiem în obiecte decât să ne analizăm nevoile reale.
Pe termen lung, acest comportament aduce frustrare, risipă și uneori chiar rușine. Ne sufocăm în propriile case, printre lucruri pe care nu le folosim niciodată, dar pe care le păstrăm „în caz că…” Sau le uităm în dulapuri și ne dăm seama, prea târziu, că doar ne-au golit portofelul, fără să ne umple cu adevărat viața.
Poate că e momentul să învățăm să ne oprim. Să ne gândim înainte de a cumpăra. Să redescoperim bucuria de a trăi cu mai puțin, dar mai bun. Să alegem calitatea în locul cantității, intenția în locul impulsului. Pentru că, în fond, ceea ce ne face viața mai bogată nu sunt lucrurile, ci alegerile pe care le facem în fiecare zi.
PS fără legatură cu articolul: Waven organizează la Ploieşti un blog meet de vară, aproape sigur pe data de 29 iunie. Amănunte găsiţi pe blogul lui.
PPS fără legatură cu altceva: La Baia-Mare Loredana organizează un eveniment despre care puteţi citi la ea pe blog.
Păi când pleci de acasă te gândeşti aşa cum asta şi asta, apoi intri în supermarket şi vezi tot felul de chestii, de care chiar dacă nu ai neapărat nevoie dar le cumperi din mai multe motive.
probabil economisesc oamenii timp si unii chiar bani, facand mai multe cumparaturi o data… cineva care are salariu 5 milioane sa dea 5 lei pe transport cand poate d banii aia sa ia paine 2-3 zile conteaza
Pentru ca asa e tot omu’ ;)) cand vede ceva care’i place sare cu banii (pentru cumparaturi sau intru si in aia pentru facturi, intretinere) nu conteaza ca nu este necesar sau nici macar util…conteaza ca ii place pe moment…cand ajunge acasa il arunca undeva si cand da de el peste cateva zile/saptamani/luni se gandeste “ce fac eu cu chestia asta? de ce am luat’o? la gunoi cu ea”
De cand am tinut regimul de slabit al Mihaelei Bilic mi-am organizat si cumparaturile, adica eu cam stiu ce mananc in fiecare zi si cumpar exact cat sa-mi ajunga vreo 3 zile, plus neperisabile bineinteles
Si aruncam o gramada în timp ce altii mor de foame.
Cam 14% din ce se cumpara aici se arunca la pubela!
Noi n-avem problema asta.Eu fac lista cu cele necesare, sotul cumpara, asa ca nu exista tentatia pe care cred ca femeile o au de obicei,de a cumpara si altele doar fiindca stralucesc frumos sau is la reducere :D
:)
si eu tot cu listuta merg la cumparaturi. o intocmesc toata saptamana. fiecare scrie acolo ce descopera ca lipseste si sambata se face shopping dupa listuta. bine…iti imaginezi ca imi mai sare cate ceva in ochi insa incerc sa respect lista. :)
noapte faina….
Sa vezi tu nebunie de sarbatori:)))nu stiu saracii cine sa goleasca primii magazinul:P
E boala romaneasca :) Noi, ca romani, cumparam cam prea mult. Eu cred ca am niste explicatii pentru asta. Nu avem hipermarket-uri de prea mult timp. Deci e cumva de inteles. Probabil vor mai trece ani buni pana ce ele vor intra in peisajul cotidian. La fel, va mai trece ceva timp si pana ce spaima romanului ca ramane fara ceva, orice, se va estompa si ea. Cred ca sunt si niste reminiscente din trecutul in care se cumpara pe cartela sau cand erau acele cozi interminabile si se cumpara, orice, oricat, ca sa fie, pentru ca nu se stia cand se va mai intampla sa se gaseasca produsul respectiv.
Eu, recunosc, nu prea ma incadrez in trend. Cumpar des si doar strictul necesar, rar facand excese… Probabil in viitor voi chiar ceva mai calculata :)
voi fi :)…scuze
Da-i, tata, sa fie!
Românul cumpără multe din cauză că merge pe principiul “mai bine să fie în plus decât în minus” sau “cine ştie când am nevoie de…”. Şi eu merg cu lista la cumpărături, însă la final am în coş cel puţin 2 articole pe care iniţial nu intenţionam să le cumpăr. Asta dacă sunt în bani :)) dacă nu, mă limitez la strictul necesar. Cu toate acestea, de fiecare dată îmi calculez valoarea produselor pe care le cumpăr. Nu-mi place să o încurc pe doamna de la casă, mai ales când uneori se întâmplă ca aceasta abia să se mişte, iar oamenii din spatele meu să fie grăbiţi şi furioşi.
Ca sa nu mai facem zeci de drumuri pana la hipermarket. Eu de exemplu nu am unul foarte aproape de casa, de aceea trebuie sa iau masina(gratuita e adevarat, dar care e de fiecare full).
Eu mereu merg cu lista la cumparaturi si iau doar ce imi lipseste :D. Asa e cand trebuie sa te inveti singur sa devii responsabil :D.
Sotul meu alearga prin magazin, ca sa nu apuc sa vad prea multe. Dar uneori, cand imi doresc ceva, ma mai ratacesc. :))
Si daca intalnesti tentatii in cale ce economie faci? Scutesti 5 lei de transport, apoi dai 5 lei pe un produs care este la promotie, desi nu ai neaparata nevoie de el. :))
Cam asta mi se intampla mie. In ultimul timp mai putin, invat sa fiu mai calculata, ca nu imi permit sa risipesc, dar tot mai gresesc. :((
Asa as vrea sa fac si eu, dar este destul de greu sa ma organizez. Cum este cu regimul ala?
Descopar pe propria-mi piele. Cumpar ca sa am ce arunca. :((
Eu cumpar de obicei mancare mai multa decat avem nevoie, sotul meu in schimb risipeste pe sucuri, cipsuri, chestii nesanatoase. Copilul este cel mai cu capul pe umeri la mine in casa. Mi le ia din cos si le pune inapoi pe raft, intreband ce voi face cu ele, daca nu imi sunt necesare. :))
Despre ceva-ul ala care sare in ochi vorbesc. Nu imi trebuie, dar ma tenteaza intr-un fel sau altul si descopar ca socoteala e acasa nu s-a potrivit cu cea de la targ.
De sarbatorii se atinge apogeul, intr-adevar. :))
Inainte ma opream prin piata cand ma intorceam de la servici, cuparam ce imi trebuia pana a doua zi si doar o data pe luna intram in supermarket sa ma aprovizionez cu diverse. Acum ies mai rar din casa si ajung mai des la magazinele mari. :((
Daca nu am bani destui il trimit doar pe Mihai, ca el stie sa se stapaneasca. Eu am tendinta de a le cumpara tot felul de chestii care cred ca le-ar fae placere. :))
Eu am doua destul de aproape de casa, din pacate. Si au mereu promotii. :((
Desi sunt aproape, tot cumpar mai mult decat imi trebuie, probabil din spaima ascunsa in subconstient, despre care vorbea Elly.
Si eu imi fac lista, dar uit sa o consult. :))
Uit de toate cand ma vad in gramezile alea. Imi aduc aminte ca n-am facut de mult nu stiu ce fel de mancare, ca i-a fost pofta lui Mihai de nu stiu ce prajitura, ca as vrea un ghiveci mai mare pentru nu stiu care floare… :((
merg la supermarket doar cand trebuie sa-mi iau produse de curatenie pe care oricum cheltui o gramada de bani si inca nam aflat dar tot timpu mai gasesc cate un prosopel fin de luat si cate ceva de mancare desi produse alimentare cumpar de la magazinele, aprozarele de langa casa tocmai in ideea ca le vreau proaspete. Evit supermarcheturile de cand dupa o repriza de shoping am ajuns acasa cu un borcan de dulceata, cumparat constiind, si am ajuns sa ma intreb daca is intreaga la cap, am un raft de frigider plic cu borcane si borcanele de dulceata de la supermarchetu numit “mama” de care ma ating doar daca fac clatite. cred ca ar trebui inventate centre de detoxifiere pt chestia asta.