Îmi dovedesc că încep să îmbătrânesc momentele când văd fete foarte tinere, foarte frumoase, care fac tot ce le stă în putinţă să iasă în evidenţă, să atragă atenţia asupra lor, fără să îşi dea seama că toate astea lucrează în defavoarea lor. Sigur, vorbesc despre cele carora le lipseste minima educatie (sa nu credeti ca doar noua generatie are lacune in educatie) si care nu inteleg ca ceea ce este strident nu este neaparat si frumos. 

Îşi vopsesc părul în cele mai ciudate culori, îl chinuie încercând să îl îndrepte dacă este ondulat, să îl onduleze dacă e drept, fac orice doar pentru a schimba ceea ce natura le-a oferit.

Au tenul fraged, curat, dar nu vor să ni-l arate, aşa că îl ascund sub multe straturi de farduri, să fie sigure că nu poate respira, că va îmbătrâni prematur.

Hainele pe care le poartă, în loc să le pună în lumină feminitatea, reuşesc doar să le deformeze sau să dezgolească totul, răpind orice urmă de mister.

La vederea lor, spiritul meu critic de Fecioară se trezeşte şi nu mă pot abţine să nu le judec(doar în gând), uitând că am fost ca ele, că nu ieşeam din casă fără rimel pe gene şi farduri pe pleoape, cu părul cât mai ciufulit şi cât mai anormal îmbrăcată.

Să nu le judecăm prea aspru, îşi vor reveni repede. Mi-as dori ca mamicile sa se ocupe indeaproape de acest aspect al educatiei noii generatii.