Primim note încă de la naştere. Ne intră în cap ideea că notele sunt importante, că ele reflectă valoarea noastră, pe care o putem uşor compara cu a celor din jur. Ni se dau note pentru felul în care arătăm, pentru felul în care gândim, pentru felul în care vorbim, pentru felul în care trăim. Ni se face o medie a notelor, ca fiecare dintre noi să ştie exact unde este situat pe scara valorică a societăţii. Muncim pentru aceste note, alergăm pentru a le prinde pe cele bune, ba chiar jucăm şi teatru pentru ele.
Rar, şi în general doar când suntem nemulţumiţi de notele primite, ajungem să ne întrebăm cine sunt cei care deţin catalogul, cine i-a investit cu puterea de a ne clasifica. Timp de o clipire din gene obişnuim să ne revoltăm, să susţinem că nu ne pasă de notele primite pentru viaţă, după care ne grăbim să revenim în coloană, să mărşăluim alături de ceilalţi pe drumul greu al luptei pentru o nouă notă bună. Separaţi de coloană rămân doar cei care au învăţat cum să mituiască profesorii…
Competitivitatea omoară România și românii.
Nu cred că degeaba sistemele de învățământ din țările nordice nu au un sistem de notare. 🙂
Sincer, nu cred că sistemul de învăţământ de înainte de 1989 chiar a scos absolvenţi necompetitivi. Pentru comparaţie putem să aruncăm o privire acum.
Competitivitate exista și atunci 🙂
Nu existau note înainte de ’89?
Competitivitatea nu este un lucru rău în general. Faptul că se joacă deloc ”fair play” e buba. Zic.
notele sunt bune in momentul in care arata in mod real treapta pe care te situezi. este un fel de scala la care ne raportam si cum au spus si ceilalti te-ar putea motiva, multumi, promova, determina….
e mai dificil cand notele se cumpara iar unii se catara pe locuri nemeritate si ii arunca pe altii in prapastie. aici e aici
Eu as scoate fara probleme notele. Oricum sunt in 90% subiective, asa ca la ce bun?! Mai avem mult pana sa intelegem, in primul rand parintii si apoi elevii, ca nu inveti pentru note…
🙂 🙂 Mi-a păsat şi-mi pasă de note cum îi pasă stâncii de ploaie… Mi s-a reproşat, uneori, şi mi-a păsat… tot la fel. Deh, nu-s competitivă, sunt o leneşă care vrea o viaţă cât mai uşoară. 🙂
Are cineva ceva împotrivă că port, uneori, tenişi la costum? Primesc nota 3 pentru asta? Foarte bine, dar eu mă distrez de nota zece de feţele lungi ale celor care mă văd ciudat îmbrăcată. 🙂
:)))) Stiam eu ca esti de-a mea!
Bag picioarele in catalogul lor. Mie mi-e suficient sa stiu ca sunt buna. Nu trebuie neaparat sa fiu mai buna decat X.
Subscriu. 🙂
Si eu! 😀