Aveţi nostalgii din comunism? Ştiu, e puţin probabil să vă fie dor de magazinele goale sau de cozile imense la care se stătea pentru un kilogram de carne, la fel cum puţin probabil este să vă lipsească zilele de 23 august, cu tot ce însemnau ele. În comunism mi-am trăit copilăria şi adolescenţa. Nu am simţit mai nimic din ceea ce adulţilor li se părea greu. Probabil din acest motiv nostalgiile mele sunt simple copilării. Mi-e dor uneori de cântecele patriotice ritmate ce îmi făceau inima să bată pas de defilare, de solidaritatea dintre oameni (ce zâmbet îmi aduce pe chip amintirea bătăilor timide în uşă: “vecină, îmi poţi împrumuta o cană de zahăr?”), de filmele văzute în cinematografele pline ochi.

Mi-e dor de prietenii de atunci, de serile în care mă plimbam cu Oana pe străzile cufundate în beznă, de ţigările Cişmigiu, de zilele în care mă bălăceam desculţă în bălţile formate după ploile de vară. Cam astea sunt nostalgiile mele, ieşite la lumină de când mi-am pierdut liniştea şi timpul căutând versurile unui cântec auzit în perioada comunistă, pe când mă antrenam într-o tabără PTAP. De aici şi întrebarea din primul paragraf… Le ştie cineva, să pot întregi cântecul din care îmi amintesc doar o strofă?

“Prin păduri, prin văi şi sate, pe sub poale de Carpaţi,

Victorioşi treceau la luptă tineri comunişti soldaţi.

Ei treceau lovind duşmanul; lupta-i mare, lupta-i grea,

Comandantul lor de luptă tânăr comunist era!”