De câte ori sunt tristă sau îngrijorată de vreo problemă care pare fără rezolvare, soțul meu îmi spune că viața merge mai departe, că tristețea ori supărarea mea nu vor reuși să schimbe lucrurile. Mă îndeamnă întotdeauna să privesc spre viitor cu speranță și calm, să caut soluții, pentru că văicareala sau amorțeala nu ajută cu nimic, ba chiar din contră, îmi fac mai mult rău decât bine.
Știu că are dreptate și, pe cât posibil, încerc să mă scutur de griji așa cum un câine își scutură blana după ce se udă. De cele mai multe ori chiar funcționează și lucrurile reintră pe făgașul normal, căci ideile vin buluc atunci când sunt calmă, când gândesc limpede și obiectiv, când nu mă las dominată de spaime sau de patimă.
Cu toate astea, data viitoare fac la fel și soțul meu iar mă liniștește. Ce m-aș face fără el? Cum aș mai putea gusta clipele de fericire și cum aș mai putea bifa micile victorii, dacă nu ar fi el să mă aducă la realitate și să îmi amintească mereu că viața e scurtă și trebuie trăită, pe cât posibil, fără ca drobul de sare să stea deasupra capului, ca un nor ce acoperă strălucirea soarelui?
În fiecare zi, cerul devine un tablou în continuă schimbare, iar norii sunt artiștii acestei creații efemere. Unul dintre cele mai fascinante spectacole ale naturii este acela al norilor care acoperă strălucirea soarelui. Acest fenomen nu reprezintă doar un joc între elementele atmosferice, ci și o poveste plină de mister și frumusețe.
Când norii încep să-și extindă tentaculele pufoase în cer, ei devin un voal imens care acoperă soarele. Această umbrire nu este doar un act casual, ci un dans delicat între două forțe opuse. Norii, cu mișcările lor lente și elegante, se transformă în artiști ai atmosferei, creând o atmosferă în care lumina soarelui devine un spectacol efemer.
Prima impresie pe care o avem atunci când norii acoperă strălucirea soarelui este aceea că lumina devine mai difuză și mai moale. Razele de soare, în loc să strălucească puternic, se răspândesc într-un joc subtil de lumini și umbre. Această transformare a luminii creează o atmosferă misterioasă, în care totul pare să fie învăluit într-o aură magică.
Norii, în funcție de tipul și grosimea lor, pot oferi diferite nuanțe de gri și alb. Există nori pufoși și albi, care se aseamănă cu bumbacul, dar și nori mai densi și întunecați, care aduc cu ei amenințarea unei ploi iminente. În ciuda acestor variabilități, frumusețea lor constă în abilitatea de a filtra lumina soarelui și de a o dispersa într-un mod spectaculos.
Un alt aspect fascinant al acestui fenomen este jocul de umbre pe pământ. Când norii acoperă soarele, umbrele devin mai blânde și mai puțin accentuate. Copacii, clădirile și obiectele din jur par să fie acoperite de un voal subtil, iar contrastul dintre lumină și întuneric devine mai subtil. Este ca și cum natura însăși ar țese o pânză delicată de umbre și lumini, oferindu-ne un spectacol vizual unic.
În ciuda faptului că norii acoperă strălucirea soarelui pentru o perioadă, acest fenomen este temporar și efemer. Soarele, cu toată puterea sa, continuă să strălucească dincolo de nori și să își recâștige locul pe cer. Acest joc repetat între lumina soarelui și umbrele norilor adaugă un element de poveste și dramă în atmosfera noastră cotidiană.
În concluzie, norii care acoperă strălucirea soarelui transformă cerul într-un teatru al naturii. Dansul lor subtil și jocul lor cu lumina soarelui ne oferă ocazia să contemplăm frumusețea efemeră a momentului. În această simfonie a cerului, norii devin artiști ai atmosferei, iar fiecare zi devine o nouă pagină în povestea lor fascinantă.
Mă bucur pentru tine că ai un soț așa înțelept. Îmi aduce aminte de zicala ” Când plouă eu sunt fericit. Căci și dacă sunt trist, tot ploua” ?
Ha, ha, fix ca in zicala! :)