Aşa cum un copil ce creşte fără mamă va fi mereu rătăcit prin viaţă, şi noi, românii, fără o bună educaţie, fără un plan de redresare bine pus la punct, umblăm rătăcind şi dând vina pe alţii şi pe soartă pentru tot ceea ce este rău în vieţile noastre.
Dar încrederea mea nemărginită în oameni îmi spune că va veni, mai devreme sau mai târziu, momentul în care vom vedea partea bună din noi şi vom pune umărul la schimbare.
Noi, românii, am fost capabili să păstrăm cu grijă castele şi mănăstiri ridicate de înaintaşii noştri, “Învăţăturile lui Neagoe Basarab…” au reuşit să ajungă până la noi, la fel şi scrierile lui Miron Costin. Încă mai sunt aici ‘Monumentul triumfal” de la Adamclisi, bisericile rupestre din Buzău şi “Coloana Infinitului”; încă ne mai mândrim cu M. Eminescu, H. Coandă sau G. Enescu.
Să nu uităm că orice pădure are uscături, dar ele sunt în minoritate, deşi atrag mai repede atenţia. Majoritari suntem noi, românii, cei care vrem să mergem cu capul sus, aici şi aiurea. Dar pentru a reuşi trebuie să încetăm cu lamentările, cu sentinţele date chiar şi în necunoştinţă de cauză.
NU poţi spune că avem oraşe murdare dacă şi tu ai aruncat vreodată pe jos un bilet de tramvai compostat sau o gumă gata mestecată.
NU poţi spune că românii sunt hoţi, ştiind că vecina lucrează din greu să îşi poată trimite copilul la şcoală.
NU poţi spune că românii sunt corupţi dacă şi tu mergi la doctor cu cadouri.
NU poţi spune că românii sunt puturoşi când vezi în jurul tău atâtea grădini îngrijite, din care îţi zâmbesc flori de toate culorile.
NU poţi spune că românii sunt proşti; gândeşte-te câţi tineri lucrează şi sunt apreciaţi prin ţările dezvoltate.
NU poţi spune că românii ne fac ţara de râs. Când spui asta, tu eşti primul care aruncă cu noroi, uitând că mulţi încearcă să străpungă această barieră, muncind prin străini, plini de zel şi dornici să arate lumii întregi că ne condamnă pe nedrept.
NU poţi spune toate astea pentru că şi tu eşti tot român.
Nu trebuie decât să te uiţi atent în jurul tău, în inima ta, pentru a şti ce ai de făcut, aici şi aiurea.
Această temă a fost aleasă de Elly pentru un concurs la care eu nu particip. Dar subiectul mi-a plăcut şi am ales să scriu pe blogul meu despre mine şi despre tine, despre noi, românii, aici si aiurea.
Frumos scris. Nu cred ca as putea adauga mare lucru.
Ar mai fi destule de spus, mereu se mai gaseste ceva, chiar daca nu ne dam seama pe moment.
Oricum …partial ai dreptate Vienela.Dar daca stai sa te gandesti la Romania,ceea ce ne reprezinta pe noi..”suntem destul de jos”fata de alte tari;)!
Avem si motive sa fim acolo, dar trebuie sa incercam sa ne ridicam, sa nu racim la poponet stand pe jos.
Frumos scris, dar sunt multe lucruri pe care le ascundem… Eu am vazut asta ieri… si am vazut diferenta dintre un roman si un strain…
Nu te contrazic, pentru ca si eu am mai vazut diferente, dar nu uita ca fiecare padure are uscaturi, nu numai padurile romanesti.
@Aniela, suntem “destul de jos” pentru ca noi am adus-o la acest nivel. Nu altii
Noi suntem cei ce trebuie sa lupte sa o ridice.
Total de acord cu ce ai scris. Doar ca eu presimt ca momentul ala in care ne vom trezi nu va veni prea curand! Dar va veni.
Chiar daca noi nu vom prinde acel moment, speranta ca va veni ar trebui sa ne mobilizeze.
Per ansamblu ai mare dreptate in ceea ce afirmi. Insa nu mai sunt atat de sigura ca cei care dauneaza imaginii Romaniei, aici si pretutindeni, reprezinta o minoritate. Dar cei care fac anumite afirmatii trebuie, intai de toate, sa se uite atent in oglinda. Problema e ca-i vedem doar pe altii, pe noi nu ne vedem niciodata. Schimbarea incepe cu noi, din noi, si nu sunt vorbe goale.
In alta ordine de idei, eu nu merg la doctor cu cadouri si sunt din aceasta cauza sunt tratata foarte rau. Mi s-a spus verde in fata ca daca nu-mi convine sa plec din tara.
Ha, ha. Nici eu nu le dau nimic doctorilor.
Nu au cum sa fie mai multi cei care ne strica imaginea.
Pacat ca multi doar cer schimbare, dar nu sunt in stare sa faca ei o schimbare.
Este greu sa schimbi mentalitatea unui popor, dar daca incepem cu noi insine si cu copiii nostri probabil in timp se va vedea.
De acord cu Roscata..multi zic “vrem/trebuie sa ne schimbam ca sa putem sa ne schimbam tara”…dar …raman vorbe in vant…iar vorbele astea…nu au valoare…
Nu sunt chiar multi cei care zic. Parca mai multi sunt cei care se vaita. :((
eu una incerc sa schimb ce pot si unde pot…este o munca in zadar, uneori, dar alteori nu…
P.S. Multumesc pentru ca ai fost alaturi de mine…
Daca ai reusit o singura data sa schimbi ceva, inseamna ca nu trebuie sa renunti.
PS: Mi s-a rupt inima de atata suferinta…
eu am fost acolo… nici acum nu mi-am revenit complet…fotografiam si plangeam !!! …
Mi-am dat seama ca erai acolo. Eu nu cred ca as avea atata tarie. Unde anume a fost asta?
generalitatile astea ne fac mult rau…
Atunci sa facem noi sa fie bine!
Generalizarile, Bucur :)
Cand se intampla ceva bun, se generalizeaza si asta. Numai ca atunci nu ne doare, si trece neobservat.
Tara se va schimba prin noi. Trebuie sa luptam fiecare individ in parte, sa dam o educatie buna copiilor nostri, si usor usor, trebuie sa ne ridicam la nivelul tarilor europene. Suntem un popor inteligent, dar nu stim sa ne folosim inteligenta. Suntem mult prea individualisti si nu stim sa lucram in echipa.
Vom invata candva, daca ne vom dori cu adevarat. Cel putin eu asa sper.
Foarte frumos articolul!! De ce nu vrei sa participi????
Multumesc. Nu vad ce motiv as avea sa particip. :-P
Mi-a placut.
Ai dreptate, avem de toate aici. Niste plaiuri minunate, vestigii pretioase ramase si pe care inca nu stim sa le valorificam, avem suflete mari, avem oameni buni, avem si neghina. Daca te uiti la gramada de grau, proaspat recoltat, culmea e ca neghina o vezi prima data! Abia apoi ca graul are bobul frumos si sanatos. Asa e si cu romanii. Cu noi, in fond. Caci nu trebuie aruncat cu piatra prea tare. Se stie de ce. Dar anumite probleme, ca popor, e clar ca le avem. Poate ca si altii, insa ei stiu sa fie mai diplomati, sa se promoveze mai bine.
Trebuie sa constientizam ca avem aceste probleme si sa facem mai mult pentru a le rezolva. Sa facem asta printr-un efort comun.