Dintr-o dată, toată lumea ei s-a întors cu susul în jos şi nimeni nu a mai ferit-o de vorbe rele. Dacă îşi plângea amarul, dorul şi singurătatea, era certată de fiul ei cel mare, de nora şi de cei ce îi furau aerul din cameră zi de zi. Dacă îşi băga nasul în treburile administrative, era iar certată. Parcă nimic nu îi mai mulţumea de când murise soţul ei, bătrânul rege. Sătulă de bârfele necontenite, de certurile aprige şi de privirile de scorpie pe care nora i le arunca, bătrâna doamnă şi-a mutat reşedinţa în castelul vechi, acolo unde petrecuse cele mai frumoase veri din viaţa ei.
Pe atunci, soţul îi era tineriu şi încă o iubea, nu umbla noaptea după alte fuste şi nici nu o cunoscuse pe şerpoaica ce le-a distrus căsnicia. Rusalca asta orfană, o prefăcută şi o miorlăită, a venit la curtea lor mai târziu, adusă de o mătuşă ce încerca să scape de povară. Nu mai exista justiţie pe pământ, dar spera că în cer sau în iad, regele să fie pedepsit pentru naivitatea lui şi pentru toate suferinţele pe care i le-a provocat. Deşi a avut grijă de ea în continuare, deşi i-a dat câtă libertate a poftit, regele nu a mai urcat niciodată în patul conjugal, lăsând astfel un dor şi mai apoi o ură nestinsă în loc.
În viaţa reginei s-a căscat un abis. Nu a ştiut cu ce să înlocuiască durerea şi duşmănia ce se propagau precum un virus, în toate gândurile intime şi în toate acţiunile ei. Nu era de acord cu nimic din ceea ce făceau copiii şi supusii, poate pentru că nici ei nu erau de acord cu faptele ei. Învăţase să îşi ascundă nemulţumirile şi să lovească pe la spate, aşa cum fusese şi ea lovită cândva de o fată oarecare, ce furase inima regelui. Bătrâna doamnă îşi lua noaptea pisica şi paporniţa şi bântuia în jurul castelului dărăpănat, căutând plantele din care prepara temutele ei otrăvuri.
Prima ei victimă fusese chiar rivala ce se pregătea să dea naştere unui fiu nelegitim. Apoi au urmat alte şi alte victime, despre care astăzi mai citim doar în almanahe almanahuri… Ziua lua parte la ceremonia de deşteptare a fiului său, stătea până după prânz, apoi se întorcea acolo unde putea trăi din amintiri plăcute, la castelul lăsat în paragină, rânjind precum o vrăjitoare la gândul că mai scăpase regatul de un trădător.
Pinterestul îmi spune că poza reprezintă Maison de Sorciere din Franţa, construcţie care nu are legătură cu vorbele înşirate de mine.
Articol scris dintr-o duzină de cuvinte.
citind rusalca m-am gândit la povestea roxelanei, cea cunoscută astăzi în istorie drept sultana hurrem. și ea a adus în haremul de la topkapî multe lacrimi pentru favorita de până atunci, mahidevran (cea care a sfârșit în sărăcie) și era cunoscută pentru firea sa aprigă.
rusalca cea ademenitoare, cu chip de femeie și trup de pește… transformată de ură.
pentru că de la iubire la ură este doar un pas…
Ce poză grozavă ai găsit!
Atat? :))))
Poza asta chiar arată ca o locuinţă de vrăjitoare şi îţi trezeşte imaginaţia.
Almanah-uri? Adică eu mă chinui să-l scot curat pe almanahe-ul meu de cinci ani de zile, şi tu cu o singură linie l-ai anulat? Regină Vienelaaaaaa, ia vezi! :P Măcar e mai roş decât celelalte. :)))
În fine…stai să-mi dreg otrava, şi-ţi zic ceva… de poveste. Poza îmi place şi mie, mi-aş face o casă exact aşa.
Fotografia e potriveste manusa. Ai un dar fenomenal al istorisitului, stau si ma intreb de unde le scoti. Mintea ta umbla pe carari nebanuite…si tare frumoase. mewreu ma pui pe ganduri.
Da, intr-adevar ce impact larg social educativ au avut aceste imagini Disney ale vrajitoarelor rele de tip Maleficent sau mama vitrega a lui Alba ca Zapada relativ la cele bune asa ca ursitoarele Flora, Fauna si Merryweather.
E ff important totusi de subliniat ca nu toate vrajitoarele sau toti vrajitorii sunt rai asa doar pt ca si-au ales aceasta profesie recunoscuta si in nomenclatorul de profesii din zona serviciilor pt care se poate percepe TVA si in Romania.
Vienela, vad ca vrajitoarele nu au fost ele rele de la inceput ci le-a inrait cineva ori chiar viata.
Uneori ne place să trăim poveștile… dacă sunt frumoase!
Frumoasa povestea si interesanta, chiar daca nu am mai citit una din gimnaziu cand eram obligat de data asta curiozitatea m-a facut sa o citesc si sunt cateva raduri bune :D
Frumos si castelul batranei doamne, ma mira ca acolo a trait cei mai frumosi ani, arata cam sinistru!
Biata de ea…ce demoni zac in astfel de suflete chinuite…
Eh, e uşor să dai vina pe “rusalcă”…
În cazurile de genul ăsta îmi spun că niciun bărbat nu pleacă de-acasă dacă acolo îi e cald şi bine. Ceva vine o fi avut şi regina noastră… :)