A ridicat ochii obosiţi din carte şi a întins mâna spre paharul cu apă de pe noptieră. Atunci a văzut mişcare de cealaltă parte a geamului şi s-a ridicat în picioare. Niciodată nu îi plăcuse zăpada,  nici măcar când era copil. Acum era prea bătrână pentru a se mai bucura de fulgii albi care cădeau necontenit. Câteva rufe întinse pe sârma din spatele casei aşteptau să fie adunate. Talpa subţire a papucilor îmblăniţi aluneca pe treptele de la intrare, silind-o pe doamna T. să meargă încet, atentă la fiecare pas.

Strânge rufele, le duce în casă, apoi iese din curte. Bate cu putere în uşa vecinilor, în căutarea unui bărbat care să îi scoată din curte nămeţii adunaţi în timpul în care se lăsase absorbită de carte. Îl găseşte pe Doru, cel care mereu este gata să sară în ajutorul bătrânilor de pe strada unde locuieşte de când s-a născut, cu 30 de ani în urmă. Tariful lui este fix, indiferent ce i se cere să facă. Fie că taie viţa, înlătură zăpada, repară un horn sau sapă un şanţ, Doru cere vin făcut în casă, ţigări şi bere pentru la final.

Doamna T., care privea panicată cum zăpada se aşternea în straturi groase, i-a promis că îi va da tot ce îşi dorea, ba chiar şi  20 lei în plus, dacă îi curăţă aleea din curte şi trotuarul pe toată lungimea gardului. Cu mâinile în buzunare, cu mers de răţoi opărit, Doru a pornit agale în urma femeii, lingându-şi buzele la gândul că seara va avea câteva peturi de bere.

A prins voiniceşte lopata mare de lemn, făcută de domnul T. pe când trăia şi a început să azvârle în stradă omătul pufos. S-a oprit doar când a ajuns în celălalt capăt al gardului, acolo unde începea curtea lui. S-a rezemat în lopată, a dat pe gât paharul de vin alb, a mâncat sandvişul adus de vecină şi a intrat în curte, pregătit să lupte cu zăpada aşternută pe alee.

Paharul băut i-a deschis apetitul. I-a cerut doamnei T. să îi mai toarne unul, apoi încă unul. Când s-a uitat în spate şi a văzut că din cei 15-20 m curăţase doar 3, a început să regrete târgul făcut. Cu tălpile lui mari a mai bătătorit o dată zăpada până la uşa casei. I-a îndrugat doamnei T. nişte scuze, a cerut cei 20 lei şi ţigările, apoi s-a întors la treabă. Dar cheful pierise în noaptea neagră a gândurilor. A rezemat lopata de zidul casei şi a dispărut ca o fantomă printre fulgii care cădeau fără întrerupere.