Sătulă de advertoriale, am propus săptămâna trecută un joc simplu, fără reguli şi fără premii. Nici eu nu ştiu prea bine ce speram, la ce mă aşteptam. Îmi era dor de joacă şi am crezut că le-aş putea face şi altora poftă. În ultima zi constat cu stupoare că oamenilor nu le mai place să scrie poveşti decât dacă sunt plătiţi pentru asta. Pe facebook am încercat să îndulcesc puţin situaţia… “Aţi văzut că nu mai plouă şi aşteptaţi ceva de sezon?”…  În sinea mea am spus, niţel cam răspicat, “… vă faceţi că plouă…” Adevărul adevărat este că, în ciuda multelor vizualizări pe care articolul cu pricina le-a avut, eu mă simt de parcă aş fi urlat în pustiu, într-o singurătate debusolantă…

Anghel Dumbraveanu - Ninsori Departate - singuratate

Gândul îmi fuge rapid spre cei care, de-a lungul timpului, mi-au spus că am calităţi de lider, că pot mobiliza oamenii. Mi s-a dovedit că nu pot, că se înşelau. Să nu credeţi că mă plâng. Pur şi simplu constat cât de uşor ne intră anumite lucruri în cap, dacă ne sunt repetate destul de des. Gândurile sunt greu de strunit. Cât am clipit, ele s-au dus spre bloggeri şi spre cititorii lor.

Aţi observat ce repede ajung oamenii să creadă că scriu bine, dacă sunt lăudaţi la fiecare postare de pe blog? Ştiţi că din acest motiv tot mai mulţi bloggeri sunt tentaţi să treacă la nivelul următor? E un lucru bun că îşi doresc să scrie cărţi, spun eu. Mi-ar plăcea doar ca unii dintre ei să fie puţin mai realişti, să priceapă că nu poţi fi scriitor dacă nu stăpâneşti limba română şi că o carte nu-i totuna cu un articol de pe blog, mai ales dacă pe blog scrii doar despre cum te-ai trezit dimineaţă, ai băut sau nu o cafea, te-ai dus la mall şi te-ai întors acasă…

Da, le pot publica pe proprii bani, însă cine le va citi? Poate că unii ar trebui să se uite pe blog întâi, să vadă câţi oameni intră de bunăvoie pe acolo, câţi citesc cu adevărat cele 300-500-800 de cuvinte, câţi dau vestea mai departe, apoi să se întrebe câţi vor fi curioşi să deschidă viitoarea carte. Dacă pe blog au uneori senzaţia, ca şi mine astăzi, că urla în pustiu, într-o singurătate debusolantă, poate ar face mai bine să rămână la scurte articole şi să îi lase pe cei deja populari sau consacraţi să scrie cărţi…

Gânduri venite de sub o umbrelă, pe versuri din Ninsori depărtate, de Anghel Dumbrăveanu…