Sătulă de advertoriale, am propus săptămâna trecută un joc simplu, fără reguli şi fără premii. Nici eu nu ştiu prea bine ce speram, la ce mă aşteptam. Îmi era dor de joacă şi am crezut că le-aş putea face şi altora poftă. În ultima zi constat cu stupoare că oamenilor nu le mai place să scrie poveşti decât dacă sunt plătiţi pentru asta.
Pe facebook am încercat să îndulcesc puţin situaţia… “Aţi văzut că nu mai plouă şi aşteptaţi ceva de sezon?”… În sinea mea am spus, niţel cam răspicat, “… vă faceţi că plouă…” Adevărul adevărat este că, în ciuda multelor vizualizări pe care articolul cu pricina le-a avut, eu mă simt de parcă aş fi urlat în pustiu, într-o singurătate debusolantă…
Gândul îmi fuge rapid spre cei care, de-a lungul timpului, mi-au spus că am calităţi de lider, că pot mobiliza oamenii. Mi s-a dovedit că nu pot, că se înşelau. Să nu credeţi că mă plâng. Pur şi simplu constat cât de uşor ne intră anumite lucruri în cap, dacă ne sunt repetate destul de des. Gândurile sunt greu de strunit. Cât am clipit, ele s-au dus spre bloggeri şi spre cititorii lor.
Aţi observat ce repede ajung oamenii să creadă că scriu bine, dacă sunt lăudaţi la fiecare postare de pe blog? Ştiţi că din acest motiv tot mai mulţi bloggeri sunt tentaţi să treacă la nivelul următor? E un lucru bun că îşi doresc să scrie cărţi, spun eu. Mi-ar plăcea doar ca unii dintre ei să fie puţin mai realişti, să priceapă că nu poţi fi scriitor dacă nu stăpâneşti limba română şi că o carte nu-i totuna cu un articol de pe blog, mai ales dacă pe blog scrii doar despre cum te-ai trezit dimineaţă, ai băut sau nu o cafea, te-ai dus la mall şi te-ai întors acasă…
Da, le pot publica pe proprii bani, însă cine le va citi? Poate că unii ar trebui să se uite pe blog întâi, să vadă câţi oameni intră de bunăvoie pe acolo, câţi citesc cu adevărat cele 300-500-800 de cuvinte, câţi dau vestea mai departe, apoi să se întrebe câţi vor fi curioşi să deschidă viitoarea carte. Dacă pe blog au uneori senzaţia, ca şi mine astăzi, că urla în pustiu, într-o singurătate debusolantă, poate ar face mai bine să rămână la scurte articole şi să îi lase pe cei deja populari sau consacraţi să scrie cărţi…
Gânduri venite de sub o umbrelă, pe versuri din Ninsori depărtate, de Anghel Dumbrăveanu…
Ce mi se pare ciudat la blogul meu e ca acum are mult mai putini vizitatori, like-uri, comentarii la articole decat in trecut. Si ma doare pentru ca asta inseamna ca nu mai scriu pe placul cititorilor. Si eu sunt propriul meu cititor si imi critic des scrierile, dar… inca e dezamagitor.
Nu, nu stiu daca aceasta este neaparat explicatia… Citesc mai jos raspunsul dat de J. si imi dau seama ca este posibil sa aiba dreptate: blogosfera pare mai materialista in ultima perioada, cam de cand online-ul a fost invadat de atatea concursuri.
@Bianca Nymph, aşa stau lucrurile pentru mai toţi cei din blogosferă. Oamenii s-au plictisit să citească ceea ce scriu alţii. Credeam că asta se întâmplă din cauza faptului că a reînceput şcoala. Cam de atunci observ acest fenomen. Dar iată că aproape a trecut un trimestru, iar lucrurile n-au reintrat în normal. Acelaşi lucru i se întâmplă şi Vienelei, cu această leapşă fără temă (cam aşa poate fi numit demersul său). Nimeni nu mai scrie nimic fără să fie plătit. Mai rezistă, poate, câteva lepşe vechi. Blogosfera a dvenit mult mai materialistă.
Eu n-am mai scris un articol pentru bani de luni intregi… Oricum nici pe alea nu le citea nimeni. Mi se pare frustrant sa stiu ca pana acum un an aveam zeci de comentarii la articole (si nu promovam cu nimic mai mult decat o fac acum), iar acum abia gasesc cateva.
Poate e si pentru faptul ca inainte vizitam si eu alte bloguri destul de des. Dar asta iar e frustrant. Inseamna ca toti cititorii nu veneau de buna voie, ci ca o obligatie a faptului ca treceam si eu pe la ei.
Da, chiar asta este explicatia. Unii oameni comenteaza doar daca “le intorci favorul”. Din diverse motive, in ultimele luni am reusit sa comentez foarte putin si foarte rar la altii, desi i-am citit. Dupa cum vezi, multi au cam disparut de aici… :)
Ciudat este ca trafic am, poate chiar mai mare decat acum cateva luni. Imi displace faptul ca oamenii au devenit prea seriosi, prea acaparati de ideea castigului, insa nu vad cum am putea schimba asta, mai ales ca si eu am facut acelasi lucru o perioada lunga…
Eu scriu tot fără să fiu plătită, dar tema cu umbrela chiar nu m-a atras, altfel aș fi participat. De ce nu m-a atras? Păi, în primul rând pentru că eu nu prea folosesc umbrela, chiar dacă plouă (sau o folosesc doar dacă plouă foarte tare), și în al doilea rând pentru că nu m-am simțit inspirată.
Ma crezi daca iti spun ca nici eu nu folosesc umbrela decat in cazuri extreme, cand e musai sa ajung undeva “scoasa din cutie” si nu am alta posibilitate? :)
Dar mie imi place sa ma testez, sa imi dau de lucru, sa imi dovedesc ca pot scrie ceva, orice, pe orice tema.
Am ales o noua tema pentru jocul meu. O voi posta mai tarziu… Sper sa para mai interesanta… )
Hehe,I know what you mean :). Da’ uite ca mie mi-a placut tema ta,desi nici eu nu port umbrela vreodata,in ciua ploii de aici,insa imi plac umbrelele.Si apoi,apropo de scris,mai degraba m-a tentat tema asta decat altele cu lenjerii,etc,scrii mai relaxat cand stii ca n-o faci pt.publicitate,sau as putea chiar spune,in cazul meu,doar scrii :) (ca si la Mirela,ca si acolo e pe gratis :)) )
Am considerat ca este o tema foarte lejer de abordat… Se puteau scrie atat de multe despre o umbrela, un catel, o umbrela albastra, un catel albastru sau orice alta combinatie… ;)
Da, tocmai din acest motiv am scris mereu la povestile Mirelei, chiar si cand eram bagata in advertoriale pana in gat… :))
Foarte interesanta postarea ta!
Multumesc! :)
Da, este trist. Eu am privit-o ca pe o degradare ( la propriu). Sunt momente când din nimic te trezesti cu romane la “redactie”. Si apoi tacere, la o simpla initiativa mobilizatoare. N-am uitat de articol, doar ca sunt putin ocupata cu “imaginea” si îmbunatatirile SEO la Blog.
Apropo’ de scrierea cartilor, mie una mi-a pierit orice urma de dorinta. Si stiu de ce …
Eu am ramas uimita de avalansa de bloggeri care spun ca vor sa scrie carti, desi blogurile lor par pustii, fara un comentariu… :)
Intre timp a trecut termenul stabilit pntru povestea umbrelei. Tocmai am pornit un alt joc, https://vienela.ro/povestea-omului-care-lucra/
hehehe! Că bine le mai zici! Mai ales în partea a doua.
Bine, trebuie să luăm în calcul și perioada aglomerată, plus niște viruși…
Nu că nu ai avea calități de lider, dar știi că lumea e mai timidă la început ;-)
Nu m-am putut abtine… Unii chiar nu au anumite simturi… :D
Eh, acum, ca a mai trecut o zi, incep sa cred ca am calitati de lider, chiar daca ele nu pot fi observate la prima vedere. :)))
Cred ca ar trebui sa avem masura in ceea ce facem. Unii s-au nascut pentru a scrie carti, altii pentru a avea o activitate de baza si in timpul liber sa se aline cu articole pe blog; cu siguranta nu se exclud, ci e vorba de o alta lista de prioritati, alte aptitudini si alte interese.
Intr-adevar, cam asa stau lucrurile, doar ca nu toti inteleg… :)