Păstram ideea pentru o zi plină de inspiraţie, în care m-aş fi putut întrece pe mine şi pe alţii, zi în care aş fi scris ceva deosebit, ceva care să rupă gura târgului, o poveste deosebită pentru blog, fără să ştiu că mi-au luat-o alţii înainte, că marea mea idee făcuse deja înconjurul lumii sub forma unor cărţi SF. Despre una dintre ele am aflat în timp ce căutam cu totul altceva şi rău îmi pare că nu mi-am notat undeva numele ei.
Ideea a plecat de la costumele zentai, pe care le văzusem într-o emisiune despre ciudaţi ai lumii, oameni care se simt mai bine şi mai încrezători atunci când sunt ascunşi în spatele acestor costume ce acoperă tot trupul. Chiar îmi notasem câteva detalii într-un caiet, idei venite din senin, ca la momentul potrivit să le dezvolt în ceea ce credeam că va fi cea mai interesantă poveste de pe blogul meu. Plănuiam să o scriu pentru Povestea parfumată, atunci când s-ar fi potrivit cu o aromă.
Astăzi îmi dau seama că nu ar fi ieşit aşa cum o imaginez, că nu aş fi putut lega cuvintele atât de bine pe cât mi-aş fi dorit, pentru a aşterne pe hârtia virtuală ceea ce clocotea în capul meu. Îmi dau seama că nu am destulă forţă pentru a scoate o poveste care să nu plictisească, mai ales că doar detaliile legate de viaţa acestor oameni îmi ocupă deja două pagini de caiet. Îi văd trăind ca nomazii, migrând în funcţie de anotimpuri, de vreme, de recolte, îi văd scunzi şi viguroşi, cu braţe şi picioare puternice, cu pieptul bombat, îi văd purtând costumele zentai, făcute din lycra, mulate pe corp, alunecoase, în culori aprinse. Văd şi acţiunile lor, le văd frământările şi bucuriile, le urmăresc în gând certurile, luptele pentru putere si iubirile, dar am senzaţia că pe hârtie ar iesi un mare nimic.
Am avut un adevărat şoc atunci când am găsit pe wikipedia descrierea acelei cărţi. Aveam senzaţia că autorul mi-a umblat prin cap şi mi-a descoperit gândurile ascunse adânc şi mai târziu le-a aşternut pe foaie, dând naştere unei cărţi de succes despre oameni ce trăiau sub pământ. Bine-nţeles că mi s-a tăiat avântul! Nu este nimic nou sub soare!
Parca ar fi ceva poze din ceva club cu oamei sexual deraiati :))
Interesant dar puţin înfricoşător…dacă m-aş întâlni noaptea cu un personaj din asta cred că aş fugi mâncând pământul. :))
zici ca este dalmatian al 2-lea :)
probabil ca-i firesc ca ideile bune in numar nu chiar atat de mare, sa ocupe mai multe capete simultan sau pe rand. cred ca de aia s-au inventat brevetele, ca sa stii cand au mai nascut si altii aceeasi idee. eu zic sa perseverezi, tot dai de una pe care n-a avut-o nimeni si pariez, ca mai buna decat asta deja adjudecata!
Am vazut pe cineva imbracat asa, la o petrecere ! E haios ! :)
Sincer n-as vrea sa ma trezesc langa asa ceva dimineata.
Cred că nici măcar o femeie bine făcută n-ar arăta bine în aşa ceva, e dizgraţios.
Ioi, mie-mi place! Mi-as lua un costum din acesta! Ioi, ce s-ar feri lumea de mine, si, ioi, ce mi-ar placea asta! :))))
e super aiurea ca ti-au taiat avantul, dar chestiile astea sunt fenomenal de ciudate. nu stiu cine ar purta asa ceva.
Mie chiar mi se par interesante. Imi place diversitatea.
Foarte rău dacă ți-a pierit avântul! Ai dreptate, nu-i nimic nou sub soare, dar modalitatea de abordare e cheia. Sunt atâtea rochii, iar creatorii continuă să facă. Oare de ce?! :)
Vor să se ascundă şi totuşi, astfel ies cel mai bine în evidenţă.
Eu m-aş sufoca într-un asemenea costum.
Mulţumesc.
Daca as arata perfect, m-ar tenta :)
Am vazut cativa oameni imbracati in costume asemanatoare. Dar erau asa pentru ca participau la o manifestare. Am si facut 2-3 fotografii… Uite ca mi-am adus aminte sa le caut :)