Era prea mic când s-a întâmplat, ca să şi-o mai amintească bine pe mama. Dar nu a uitat momentul în care tatăl lor a hotărât că unui bărbat văduv îi este imposibil să  crească patru copii şi a păstrat fetele acasă, iar pe el şi pe fratele lui i-a trimis la o casă de copiii. Acolo a crescut, acolo a prins putere, acolo a învăţat să îşi apere frăţiorul mai mic.

Plecau acasă doar pe perioada vacanţelor. Se bucura revăzându-şi surorile, dar nu îl putea ierta pe tatăl lui pentru că îi abandonase în acel loc îngrozitor, unde doar pumnul putea face dreptate. Îndurase atâtea bătăi, adormise de atâtea ori nemâncat, plânsese în fiecare seară a vieţii lui. Mereu fusese trist

Cu câtă invidie îi privea pe copiii de la bloc, care erau frumos îmbrăcaţi şi nu aveau nici o grijă. Părinţii se rugau de ei să mănânce, îi plimbau, se jucau cu ei…

Când a împlinit 18 ani, s-a întors acasă şi s-a angajat, apoi şi-a adus şi frăţiorul mai mic lângă el, deşi tatăl lor nu prea a fost de acord. Dar fetele crescuseră, plecaseră la casele lor, aşa că nu se mai punea problema că nu are unde să îi culce. Probabil ceva din privirea lui îl avertizase pe tata că nu va fi iertat niciodată, pentru că îl vedea cum se încuia seara în dormitor, de teama lor.

Cel mai greu a fost când s-a îndrăgostit de iubita unui prieten. Din câte fete erau pe lume, cum de lui i-a rămas gândul tocmai la ea? Cu cât o privea mai mult, cu atât i se părea mai frumoasă. Cu cât stătea mai mult în preajma lor, cu atât i se părea mai cuminte. Cu cât o asculta mai mult vorbind, cu atât i se părea mai deşteaptă. Şi îşi dădea seama că el nu ştie nimic, că atâţia ani petrecuţi în locul acela îşi puseseră amprenta asupra lui. Vedea că fetele îl ocoleau, că băieţii se temeau de el, că nici el, nici fratele lui nu puteau fi niciodată exuberanţi, că erau mereu retraşi, că nu se puteau bucura la fel ca ceilalţi.

Încerca să îşi evite prietenul, doar ca să nu o mai vadă pe EA, dar parcă un magnet îl atrăgea mereu în locurile unde se duceau ei. Se ferea cât putea, dar tot avea impresia că ştie toată lumea de pasiunea care îl mistuia. Ieşea şi el cu o vecină, sperând că aşa nu îşi va da nimeni seama de motivul pentru care se ţinea ca un căţelus după ei.

În seara asta a intrat în casă bolnav de gelozie, după ce i-a văzut sărutându-se şi plecând împreună. Stătea tolănit în pat, în camera lui sărăcăcioasă, dar curată şi îşi plângea nefericirea. Când tatăl lui i-a ciocănit în uşă, a tresărit speriat.

-Te caută o fată.