Părea să fie o zi ca oricare alta. Văpaia soarelui nu era mai rea decât ieri, vântul nu adia mai tare decât în noaptea ce trecuse, troleibuzul nu mergea mai repede decât de obicei. Doar ei, cei doi hoți de buzunare, erau nou apăruți în peisaj și tocmai ascundeau portofelul sustras din geanta unei doamne. Spiritul civic s-a trezit brusc în bărbatul care stătea pe scaun.

-Doamnă, vedeți că v-au furat portofelul!

Toate privirile s-au întors spre el. Nu era dornic să atragă în acest fel atenția, dar nici nu putea permite ca sub ochii lui să se întâmple așa ceva. A clipit și… în secunda următoare s-a trezit la capăt de linie. Șoferul îl scutura și îi spunea că trebuie să coboare. S-a frecat la ochi și a simțit imediat o durere cumplită. Troleibuzul se învârtea incontrolabil, soarele părea ascuns în ceață, iar durerea de cap îl făcea să fie confuz, să nu își amintească mare lucru. 

A coborât în fața spitalului județean. S-a prezentat la urgențe și a povestit cum i-a atras doamnei atenția că pierde portofelul, cum a văzut privirile întoarse către el, cum i-a vâjâit pe lângă ureche pumnul chiar înainte să adoarmă. I-au făcut analize și au chemat poliția. A dat declarație și a primit un răspuns halucinant: nu îi vom găsi niciodată. Nimeni nu are curaj să depună plângere sau mărturie contra unor hoți care umblă cu gardă de corp după ei. Mergeți acasă, odihniți-vă și altădată fiți mai cu băgare de seamă.

Mă întreb și vă întreb: lăsăm jungla să coboare peste oraș? Lăsăm spiritul civic să adoarmă? Lăsăm hoții să faca tot ce vor?

Zilele trecute a fost arătat cu degetul un blogger care plagiază. Omul postează pe blogurile sale texte scrise de alții și lasă cititorilor săi impresia că el le-ar fi scris. Spre marea mea surprindere, extrem de puțini au fost cei care au luat atitudine, fie scriind pe bloguri, fie lăsând comentarii în care îi atrăgeau plagiatorului atenția că nu procedează corect. Răspunsurile lui sunt de-a dreptul halucinante, după cum veți putea observa mergând pe fir. Eu am încheiat discuția din momentul în care i-am spus “Nici valoare, nici onoare”.

Mă întreb și vă întreb: ne este teamă sau ne este indiferent atâta timp cât nu ne afectează personal?

plagiat online