Vă spuneam eu mai demult că cele mai interesante sau haioase tipuri de oameni, ca şi cele mai neaşteptate discuţii pot fi auzite în troleibuz, mai ales dacă te decizi să circuli la ore de vârf, când este aglomerat. Important este să nu ai căştile în urechi, să nu citeşti cărţi captivante şi să nu te laşi purtat în alte lumi de gânduri.
Spre deosebire de data trecută, acum am auzit o poveste tristă, despre un copil de câţiva anişori. Stăteam în picioare, ţinându-mă de bara unui scaun din troleu. Fără să vreau am început să trag cu urechea la discuţia celor două doamne în vârstă, care probabil nu îşi dădeau seama că sunt într-un mijloc de transport în comun, nu pe balconul apartamentului, la o cafea. Una dintre ele începuse să plângă încetinel.
Povestea despre nepoţelul ei, căruia i se descoperise de curând o intoleranţă la gluten. De câte ori mânca biscuiţi, pâine sau paste făinoase, mititelul se simtea rău. Bine-nţeles că părinţii nu au asociat de prima dată consumul de făinoase cu senzaţiile neplăcute care chinuiau copilul. Au mers cu el la medic, i-au făcut analize şi într-un final s-a descoperit această intoleranţă. De atunci, s-au văzut nevoiţi să schimbe alimentaţia copilului, dar şi pe a lor, pentru că nu era normal ca ei să mănânce şi copilul să se uite.
Doamna aceasta spunea că nu au curaj să îl mai lase la grădiniţă, de teamă că ar fi tentat să primească biscuiţi sau alte produse periculoase pentru sănătatea lui. Spunea ceva despre nişte produse schar, pe care le cumpără pentru copil. Abia când am ajuns acasă şi am căutat pe internet am aflat că sunt produse dietetice, special create pentru cei care au dezvoltat intoleranţă la gluten.
Am încercat să mă pun în locul acelei familii, să îmi imaginez cum ar fi viaţa alături de un copil cu probleme atât de grave, încât să nu poată mânca un biscuit sau un coltuc de pâine normală. După primele momente, în care mila mi-a adus lacrimi în ochi, după ce m-am documentat puţin despre această boală (doar puţin, aşa că este posibil să mă înşel), am înţeles că poate duce o viaţă aproape normală, că există magazine specializate pe produse fără gluten, ce pot înlocui cu succes produsele obişnuite. Mai greu este până când creşte puţin copilul, până când înţelege că nu îşi poate permite riscul de a mânca nici măcar faimosul corn oferit de statul român, corn despre care domnul Ponta spunea de curând că este o risipă.
Când e vorba despre copii, orice afecţiune e groaznică şi ne implică emoţional.
Norocul lui ca se poate trai cu ea. Macar o sa manance sanatos. E mai nasol cand afla cate unul ca are o maladie genetica din asta cu sfarsit rapid si nasol, gen vreo distrofie musculara. Faptul ca nu poate manca corn…e flaps. Ba chiar e sanatos.
Tot citeam avertizari ca diverse produse de panificatie contin gluten, dar nu stiam prea bine ce e cu aceasta boala.
:)) o sa razi, da cand am citit titlul eram sigura ca e vorba de corn as in copacu ala :)). si e naspa sa fii bolnav. eu pentru sanatate ma rog in primul rand.
Si eu as vrea sa elimin toate produsele ce contin gluten din alimentatie. Chiar circula o legenda, cum ca faimosul jucator de tenis de origine sarba, Novak Djokovic, a ajuns numarul 1 mondial dupa ce a renuntat la gluten. Sunt sigura ca are un sambure de adevar.
Nu stiu cam cat costa aceste produse si daca o familie cu un buget redus isi permite sa consume numai astfel de alimente.
Umblă mai des cu autobuzul, nu te plictiseşti niciodată ! :) Cât despre grădiniţe, ştiu cazuri de copii cu probleme de gen care primesc mâncare separat la grădiniţă, chestii comandate de părinţi. Asta e, viaţa nu e întotdeauna roz…
Eu am o colegă alergică la gluten si este o chestiune foarte foarte păcătoasă şi costisitoare. Foarte puţine preparate nu conţin gluten. Şi sunt foarte scumpe, iar pâinea şi-o face în casă.
Cred ca trebuie sa ne adaptam la orice. Pentru putina sanatate. Tata are probleme cu inima si mananca de regim de mai mult de 10 ani. Pe langa el si noi mai mancam anumite mancaruri fara sare sau fara multa grasime :) Nu totusi e char asa de greu. Dar la inceput asa ni s-a parut.