Negare

Negare. Astăzi nu îmi convine nimic. Neg totul cu vehemență. Lupt cu mine, lupt cu alții, lupt cu morile de vânt. În gând, în faptă. Negare. Totul îmi pare efemer. Nimic nu este cu adevărat important astăzi, în afară de starea mea proastă, de negările mele. Contest oameni, contest vorbe, contest fapte. Nu-mi pasă. Cu mâna pe mânerul sabiei, aștept după un colț. Orice greșeală capătă proporții uriașe astăzi. Despic firul în patru, tai în carne vie, retez tot ce îmi iese în cale. Negare.

Negare. Părerea ta nu este și a mea. Părerea ta îmi pare azi greșită. Faptele tale mă sâcâie. Cuvintele tale zgârie. Nu fug. Atac. Contest autoritate, contest talent, contest intenții. Negare. Nimic nu e destul de bun pentru mine astăzi. Nimic nu mă impresionează. Sunt amestec de gheață și foc. Mă aprind și mă sting involuntar. Negare. Mă pot controla, dar nu vreau. Vreau să mă vezi, vreau să îmi simți furia, vreau să te ating cu tăișul sabiei. Negare.

Negare. Greșelile sunt ale mele. Ai și tu greșeli. Refuz să te întâlnesc. Ce cauți în apropierea mea? Nu-mi placi, nu mi-ai plăcut niciodată. Negare. Îți arunc cuvinte grele, cuvinte murdare, cuvinte tăioase. În gând. Le simți. Ridici sabia. A mea e deja în trupul tău putred. Negare. Astăzi contest ființa ta, contest gândirea ta, contest încercarea ta de a te strecura în preajma mea. Tu nu exiști. Negare.

Negare. Totul în jur pare doar un decor, o scenă pe care nu vreau să o joc. Mă înfășor în propria mea negare, în propria mea neîncredere. Îmi refuz propria fericire și privesc totul cu un cinism neclintit. Negare. Strig la cer, la pământ, la oameni, dar ecoul este doar răspunsul mut al unui univers care nu mă bagă în seamă. Îmi resping propriile speranțe, îmi înăbuș propria voce. Lupt cu umbrele trecutului și ignor contururile prezentului.

Negare. Închid ochii la culori și văd doar nuanțe de gri. Sunetul lumii este un murmur surd, iar atingerile par efemere și lipsite de substanță. Neg totul, inclusiv existența mea. Îmi refuz propria identitate într-un joc periculos cu iluziile și realitățile distorsionate. Negare. Înspăimântat de vulnerabilitate, mă ascund în spatele unui zid de indiferență, construindu-mi propria închisoare din refuzul de a accepta că lucrurile pot fi diferite.

Negare. Înfrunt singurătatea în timp ce resping orice urmă de conexiune. Contez doar pe mine, dar în același timp, mă confrunt cu propria mea singurătate. În negarea mea, găsesc o stranie consolare, o liniște întunecată în care mă pot ascunde de propriile mele temeri și incertitudini. Refuz să accept că uneori, a spune “da” poate aduce bucurie și că renunțarea la sabie poate însemna eliberarea de povara resentimentelor.

Negare. În ciuda eforturilor mele, însă, simt că această negare nu face decât să adâncească golul interior. Privesc în oglindă și văd un străin deziluzionat. În mijlocul acestei negări continue, încep să mă întreb dacă nu cumva adevărata forță ar putea veni din acceptarea a ceea ce este și din renunțarea la lupta interioară. Negare. Oare nu ar fi timpul să încep să construiesc, în loc să distrug?