Necugetări

Prima lecţie demiurgică aduce frământări de nori şi două migdale, oferă sărutări de apă şi mângâieri de piatră, ascunde în pumn o ghicitoare şi un răspuns pe măsură; un sâmbure din tot universul. Revelaţia e simplă: visul până la stele are bilet dus-întors pentru o singură viaţă. De aici probabil că se nasc interogaţii de poveste, cu sânziene în cătarea urechii, dansuri prin roua zorilor de zi, unicorni şi munţi despărţiţi de adâncuri. Loviţi de inspiraţie, ne întoarcem către noi, deschidem stele cu umbra şi întindem clape spre lună, în căutarea unui poem al desăvârşirii, lepădaţi de toate gunoaiele lumii, dureros legământ sfinţit cu lacrimi de rouă.

Cugetare

Pe firul albastru al gândului umed

se-aşterne frivolă sămânţa nebună.

Aştept şi mai sper, aştept şi mă-ntunec

şi fir după fir, albastre se-adună.

Necugetări. Ruxandra David. O carte pe care am citit-o dintr-o suflare, un portret cu şoapte moi între tâmple, un cântec nescris al degetelor, o ploaie de vară ce zămisleşte ondine cu tălpi calde din care picură rouă de-argint, aliteraţie pentru zilele când omul are capul plecat şi simte că moare sub povara tristeţilor sale pentru a renaşte în alt loc.

Necugetări. Le-am recitit pe îndelete, am cugetat la fiecare dintre ele, iar la final m-am decis să nu schimb nimic pentru a nu distruge sensibilitatea ce răzbate din poemele Ruxandrei-Rudia.

Tăcere.

călcând apăsat pe gândul întors

stâlcesc în tăcere

cu ciudă

bucata de lună ciobită

uitată pe-o piatră

în zi de aprilie

_

pământul e ars şi zace

cu gura deschisă spre miazănoapte

pictat fără culoare

de mâini fără degete

îl rod viermi înrăiţi

într-o luptă continuă

pentru putere

_

ce-o fi gândind oare salcia?

_

gârbovită de gânduri

stă aplecată

dând impresia că vrea să-şi sărute băltoaca

de fapt

îşi admiră doar frunza.