Prima lecţie demiurgică aduce frământări de nori şi două migdale, oferă sărutări de apă şi mângâieri de piatră, ascunde în pumn o ghicitoare şi un răspuns pe măsură; un sâmbure din tot universul. Revelaţia e simplă: visul până la stele are bilet dus-întors pentru o singură viaţă.
De aici probabil că se nasc interogaţii de poveste, cu sânziene în cătarea urechii, dansuri prin roua zorilor de zi, unicorni şi munţi despărţiţi de adâncuri. Loviţi de inspiraţie, ne întoarcem către noi, deschidem stele cu umbra şi întindem clape spre lună, în căutarea unui poem al desăvârşirii, lepădaţi de toate gunoaiele lumii, dureros legământ sfinţit cu lacrimi de rouă.
Cugetare
Pe firul albastru al gândului umed
se-aşterne frivolă sămânţa nebună.
Aştept şi mai sper, aştept şi mă-ntunec
şi fir după fir, albastre se-adună.
Necugetări. Ruxandra David. O carte pe care am citit-o dintr-o suflare, un portret cu şoapte moi între tâmple, un cântec nescris al degetelor, o ploaie de vară ce zămisleşte ondine cu tălpi calde din care picură rouă de-argint, aliteraţie pentru zilele când omul are capul plecat şi simte că moare sub povara tristeţilor sale pentru a renaşte în alt loc.
Necugetări. Le-am recitit pe îndelete, am cugetat la fiecare dintre ele, iar la final m-am decis să nu schimb nimic pentru a nu distruge sensibilitatea ce răzbate din poemele Ruxandrei-Rudia.
Tăcere.
călcând apăsat pe gândul întors
stâlcesc în tăcere
cu ciudă
bucata de lună ciobită
uitată pe-o piatră
în zi de aprilie
_
pământul e ars şi zace
cu gura deschisă spre miazănoapte
pictat fără culoare
de mâini fără degete
îl rod viermi înrăiţi
într-o luptă continuă
pentru putere
_
ce-o fi gândind oare salcia?
_
gârbovită de gânduri
stă aplecată
dând impresia că vrea să-şi sărute băltoaca
de fapt
îşi admiră doar frunza.
De o asa “recenzie” ar fi mandru orice scriitor. Frumos ai descris continutul cartii.
Meritul este doar al Ruxandrei. :)
Dacă această carte ţi-a inspirat astfel de cuvinte, eu nu pot spune decat ca abia astept să o primesc. Cred ca e pe drum. Si nu, niciodată n-as egala, asta dacă as avea intentia, dar nu o am, o asemenea recenzie. Felicitări! Amândurora!
Cuvintele sunt, aproape toate, ale Ruxandrei. Eu nu am facut decat sa le astern pe blog, intr-o alta ordine, dupa cum m-au inspirat chiar ele. Nu stiu sa fac recenzii poeziilor. Le simt sau nu le simt, atat. Ale ei m-au marcat…
Ai gasit sa iei cartea din alta parte? Am vrut sa o recitesc incetinel si astazi/maine ma gandeam sa ti-o trimit.
Mi-o trimite Rudia, observi că imi e mai simplu s-o numesc astfel. Si e mai bine asa, caci presimt ca nu pot citi poezie permanent, deci o pot rasfoi cand vreau. Mulţumesc, stiam că vrei să mi-o trimiti, dar cred ca datorită autoarei ne putem bucura amândouă de carte. Te pup, cu drag.
Rudia imi este si mie usor sa ii spun. Astazi am facut o exceptie doar pentru ca asa a semnat cartea. :)
Da, poate ca este mai bine asa. Sa o citesti cu placere, oricand vei dori! Te pup!
Eu nici nu ți-aș numi acest articol recenzie. E mai degrabă o recomandare de suflet :D
Subscriu. :)
Pai cu sufletul am citit-o. Nu m-am priceput sa spun ce am simtit, asa ca am adunat versuri din poeziile ei si le-am combinat in fraze. ;)
ciudat e ca eu de cartea asta am stiut de cand s a nascut, cu ani in urma, cand noi doua nici nu ne stiam. dar abia azi constientizez ca o pot avea si eu . Rudiaaaa, Ruxandraaaa sau care sunteti pe acolo … intr o zi sper sa stau si eu cu Necugetarile tale in brate :)
Ciudat este ca nu stiam mare lucru despre Ruxandra pana la aparitia Rudiei. Atunci parca s-a deschis cerul si am putut urca pe fiecare dintre raze pentru a afla tot mai multe. :)))
recitesc cu drag postarea asta :-)
<3
:) Zilele trecute am recitit si eu cateva dintre diamantele tale.