Afişul nu mă atingea cu nimic, nu avea nici o legătură cu activităţile mele, însă l-am citit pe tot din plictiseală, în timp ce aşteptam ca Mihai să scape de la coada din magazin. Se pregătea o amplă campanie de vaccinare împotriva rabiei, pentru că părea să se răspandească rapid din cauza vulpilor turbate care mişună pe la marginea oraşelor. Oamenii erau sfătuiţi să îşi ferească animalele de capsulele ce conţineau vaccinul antirabic. Proprietarii de câini erau rugaţi să îşi ferească patrupedele de aceste capsule, plimbându-i doar legaţi şi cu botniţă. Păşunatul era interzis în zonele pregătite pentru vaccinare.

Normal că sfaturile erau şi pentru părinţi. Copiii ar fi putut fi în pericol, în cazul în care atingeau acele capsule. Cei care aveau stupi în oraş erau sfătuiţi să îi mute în perioada vaccinării vulpilor. Hopa! Stupi în oraş! Este adevărat, am văzut de multe ori şi chiar m-am oprit să admir curajul şi răbdarea celor care ne hrănesc cu miere. Parcă ar fi ceva magic… Omul înfofolit în costum de apicultor seamănă cu un astronaut care cercetează o nouă civilizaţie, îi studiază obiceiurile, îi urmăreşte evoluţia şi profită de ceea ce extratereştrii produc.

Abia când am citit despre această vaccinare m-am întrebat dacă este normal ca stupii să stea în oraş, ca albinele să trăiască în acest mediu poluat, iar oamenii să fie puşi în pericol de furia roiurilor. Ştiam că atacul unui roi de albine poate aduce omului o moarte chinuitoare, dar nu mă gândisem până atunci că aceste vietăţi minunate trăiesc atât de aproape de noi, cei care suntem fără apărare în faţa lor. Mă rog, ştiu că un extinctor îndreptat spre ele le poate pune pe fugă, dar dacă nu ai unul la îndemână ce faci?

Nu ne putem supăra pe albine nici măcar atunci când atacă. Au întotdeauna motive serioase să o facă. Parfumurile, variaţiile de temperatură, mirosul de transpiraţie, spaima provocată de ciocnirea neprevăzută cu omul, apropierea de stupi, sunt cazuri în cate suntem consideraţi intruşi, duşmani şi suntem pedepsiţi. Probabil au şi alte motive pentru care atacă… Le putem aprecia munca şi ne putem bucura de roadele muncii lor, iertându-le neştiinţa!

Dacă doriţi miere naturală, galbenă ca soarele şi aromată de la floarea de salcâm, Andreea vă stă la dispoziţie cu sfaturi, explicaţii şi, bine-nţeles, cu nectarul florilor procesat de harnicele albine. De ce să cumpărăm de la piaţă, fără să ştim pe ce dăm banii, când bloggeriţa noastră are în casă o comoară? După ce am primit prin poştă mierea de la Andreea, nu m-am putut abţine să nu îi trimit un mail în care îi spuneam:

“Scumpa mea, am primit ieri mierea galbenă ca soarele! Nu îţi pot descrie felul în care am tăbărât pe ea toţi trei. Ni s-ar fi potrivit de minune versurile astea “cineva să mă oprească, numai să-ndrăznească!”. :) Uitasem cât de bună, cât de aromată şi de necesară este mierea. Aseară la ora 24 am luat ultima linguriţă, iar la ora 6, când m-am trezit, primul meu gând spre miere a fugit, aşa că m-am repezit la ea chiar înainte de a-mi bea cafeaua. :))”.

Aşadar, Andreea are miere bună de vânzare!