Expozițiunea

Erau nedespărțiți. Un an. Zi după zi, împreună. Pauze. Atingeri. Rece și cald. Simbioză ce aducea egalizarea temperaturii. Întrajutorare. Atașament. Emoții încătușate. Nevoi descătușate. Recunoștință. Ieșirea tijei din găoace.
Ruptură. Dezastru.

Intriga

Vă cer ajutorul, prieteni! Toate cele de mai sus sunt reale. Au fost nedespărțiți până când tija a scăpat din găoace. De atunci nu mai are liniște și îmi tot solicită ajutorul. Consideră că am o parte din vină. Cunosc o metodă sau două prin care i-aș putea oferi un înlocuitor, însă par învechite și îi lasă impresia că nu ar mai fi la fel. Vrea modernisme.

Desfășurarea acțiunii

În încercarea mea de a-l păstra în formă maximă, uneori l-am bruscat, slăbindu-l fără să îmi dau seama, când încercam să curăț întregul. A fost bruscat la fiecare folosire, deși cel ce astăzi regretă pierderea nu vrea să recunoască. Probabil nici natura nu a fost prea darnică. Poate provenea dintr-o familie chinezească, poate fusese născut prin Bangladesh. Cert este că ”azi îl vedem și nu e” de nici un folos.

Punctul culminant

S-a trezit în impas într-un moment important al vieții. Pierderea a survenit când tocmai se pregătea să plece de acasă. Văzându-l desprins din ghioaga miniaturală, l-a ridicat, l-a învârtit între degete, l-a admonestat, l-a torturat, încercând să îl repună în drepturi (și obligații). Nici un efect. Rămânea rece, insensibil, cu găoacea la vedere. M-a strigat, agitându-se prin casă. Aveau nevoie de ajutor.

Deznodământul

Am luat perechea de blugi în mână, am privit nasturele metalic cu găoacea ieșită din tijă, am calculat rapid soluțiile și i-am răspuns soțului meu că trebuie să îmbrace alți pantaloni. A refuzat. I-am propus să înlocuiesc metalul cu plastic, însă nu concepe ca blugii lui moderni să fie batjocoriți. I-am sugerat să închidă prohabul cu un ac de siguranță. M-a privit înfricoșat. În acea zonă nu se umblă cu ace. Încă se mai caută soluții.