S-au scris multe lucruri despre monetizarea blogului, s-au dat sfaturi despre cum ar putea bloggerii sa castige bani din blog, s-a discutat in lungul si in latul blogosferei pe aceasta tema. De ce as mai scrie si eu despre cum poti face bani din blog si care sunt dezavantajele acestei alegeri? Pentru ca vreau si pot, clar. Putini, foarte putini sunt cei care spun cinstit cati bani castiga cu ajutorul blogului. Nici eu nu fac exceptie. Tot ce vreau sa spun in aceasta privinta este ca nu exista sume fixe, nu exista nici o garantie ca vei mai avea si maine aceiasi bani. Mai pot spune sigur ca nu vor veni banii din prima zi, oricata nevoie ai avea de ei, oricat de mult ti-ai dori.
Si totusi, cum poti monetiza un blog? Cum poti ajunge sa faci bani cu blogul? Spuneam, intr-o discutie particulara, ca ”Nu știam … pe atunci că nu te poți ridica prea sus fără sprijin de la cei deja mari. Am muncit enorm. Am scris, mi-am făcut prieteni, am încercat să nu mă cert cu nimeni și să nu jignesc pe nimeni. M-am bucurat de colțul meu mediocru, dar călduț. Răbdam (la propriu) de foame în casă, încercând să îmi găsesc locul în blogosferă, fără să îmi calc pe principii. Trăiam din salariul soțului meu, încercam să mănânc puțin spre deloc, pentru a-mi putea ține copilul în liceu și a-mi plăti facturile.
După vreo șase luni, au apărut primele oferte, ca o dovadă că se pot câștiga bani stând acasă și făcând ceea ce îți place. Nu erau mulți, nu veneau regulat, dar pentru noi păreau o adevărată comoară pe atunci. Pentru a scrie un articol plătit, aveam nevoie de câte 4-5 ore, căci tremuram toată de emoție, rușine și teamă. Trăiam pentru și prin blog. Visam că scriu, mă trezeam și scriam. Nu descoperisem nici roata, nici apa caldă. Nu aduceam nimic nou pământului, dar scrisul îmi făcea și îmi face bine, mă eliberează de toți demonii ce îmi dau uneori târcoale.”
Acesta a fost inceputul. Am primit pe mail oferte de la persoane ce reprezentau diverse firme. Pe unii i-am refuzat, pentru altii am scris cu mare placere. Unii mi-au dat libertate deplina si au platit atat cat am cerut, altii au venit cu zeci de pretentii si au negociat la sange. Am colaborat bine o perioada cu o firma cunoscuta in online, ce face intermedierea intre bloggeri si firme. Dupa ce blogul a crescut, am primit invitatii la diverse evenimente, am primit cadouri, am avut parte de diverse surprize placute. Sigur, am si castigat mai multi bani.
Am participat la multe concursuri in blogosfera. Uneori, pentru ca imi placea tema si aveam senzatia ca mi-ar fi usor sa o abordez. Alteori, pentru ca ma atragea premiul oferit. Am castigat multe concursuri, lucru care m-a facut cunoscuta si mi-a adus diverse beneficii materiale. Inca mai particip la concursuri, daca ma atrag tema sau premiul pus la bataie. Dar nu imi pun speranta in ele. Nu ma pot baza nici pe ofertele venite pe mail, pentru ca ele sunt mereu neasteptate. Se intampla sa fiu intrebata de pretul unui advertorial. Raspund … si astept, astept, astept. Unii nu mai revin. :)
Se asteapta sa scrii pe degeaba, iar altii probabil doar testeaza piata. In blogging, daca vrei sa iti monetizezi blogul, trebuie sa nu uiti nici o clipa ca nu exista garantii pentru ziua de maine. Dar asta nu inseamna ca nu poti incerca sa pui un banner pe blog, sa testezi afilierea cu firme sau sa scrii advertoriale. Poti incerca orice doresti, daca vrei sa faci bani cu blogul. Faci bani, dar pierzi prieteni! Tu esti cel ce alege, tu stii ce iti lipseste mai mult!
Acest lucru nu trebuie sa-l pierzi din vedere: un blog plin de bannere, linkuri de afiliere sau advertoriale alunga cititorii fideli, adica tocmai pe cei care iti erau dragi, pe cei pe care ii numeai prieteni, care te incurajau si te faceau sa te simti intr-un mare fel. Putini sunt cei care iti raman alaturi. Inainte de a te apuca de scris pe bani, intreaba-te daca iti doresti sa te vezi abandonat, pe rand, de prieteni. Si afla ca se vor gasi intotdeauna si maimutoi care nu au alta treaba decat sa scrie pe blogurile lor despre cat de mizerabil esti pentru ca scrii pe bani. Sa nu ii bagi in seama! Ei sunt mai singuri chiar si decat tine, cel ce iti monetizezi blogul.
Cele mai multe din advertorialele tale sunt adevărate poveşti. Şi da, fără ajutorul celor mari este foarte greu să răzbeşti. Există soluţii ca să disociezi activitatea de blogging dar cer timp, efort şi un PR mare, ştii tu mai bine.
Oricum, adevăraţii prieteni ar trebui să fie mândri că într-un timp relativ scurt ai reuşit să creşti atât. Şi să câştigi bani din asta. Mulţi încearcă (inclusiv eu) puţini reuşesc.
Dacă te încălzește cu ceva Vi, trebuie să știi că ar trebui să mai ai o satisfacție, acea de a fi un model pentru alții, pentru că sunt unii, eu spre exemplu, care învață, sau măcar încearcă să învețe de la tine….. și pentru asta îți mulțumesc. Eu vreau s-o ții tot așa sau……… la mai mare!
Cine nu ramane alaturi de tine, nu ti-a fost prieten niciodata, a fost numau o chestie creata de conjunctura. De ce sa pretindem ca pe internet ne facem prieteni? Prietenii sunt cei care raman si in fara blogului, ndiferent de advertoriale,care inteleg ca trebuie sa mananci, care nu te judeca. Ii invidiez pe cei care nu au nevoie sa isi monetizeze scrisul, pot trai foarte bine si fara asta, nu se gandesc ce pun pe masa maine sau cu ce platesc lumina. Intr-o lume corecta, cei care te judeca ar ajunge, macar pentru o luna doua, in situatia ta.
Oare aia care te judeca stiu ce inseamna sa nu iti permiti sa bei o cafea cu o prietena? Sau ca , daca o faci, apoi umbli pe jos o luna de zile, ca nu mai ai ban de abonament?
Sunt de acord cu tot ce sa zis atat in subiect cat si in comentarii, mai putin cu fraza:
[b]”Oare aia care te judeca stiu ce inseamna sa nu iti permiti sa bei o cafea cu o prietena? Sau ca , daca o faci, apoi umbli pe jos o luna de zile, ca nu mai ai ban de abonament? “[/b]
De ce? pentru ca o cafeaua, tigara, alcoolul sunt mofturi, poti trai foarte bine si fara ele, fiindca te-ai nascut fara ele; faptul ca acum depinzi de ele, a fost optiunea ta si nu obligatia vietii.
iar daca pedeasupra il si consumi intrun local de fițe (de ti se duce abonamentul de o luna pentru o cafea), este iarasi optiunea ta si nu a vietii. Poti fi mai modest, sa bei un ceai, un sirop (ca e mai sanatos) si sa stai la povesti cu prietena si sa te bucuri atat de compania acesteia cat si de linistea din curte, parc … unde nu-ti bate basul in timpane …
nu sunt ecologist, nici macar antisocial, dar nu i-am inteles si nui inetleg pe cei ce depind de cafea, tigari, alcool …
Si eu sunt de acord cu tine de fapt, astea sunt intr-adevar mofturi, sau vicii, sau cum vrei sa le spui. Pe care, de fapt, le alegem. Cafeaua mea era o metafora pentru orice altceva, orice care poate sa fie asociat unei intalniri, unei iesiri de socializare: un pahar de apa, daca vrei.
Si apropo, de mult voiam sa iti spun: ceea ce ai facut tu ca pe blogul tau ca tema din platforma blogger este absolut senzational, ai toata admiratia mea. Jos palaria.
multumesc
Ma bucur ca ai abordat subiectul pentru ca si eu imi doresc sa castig bani din blog ca sa-mi pot tine baietelul la gradinita si la scoala si multi ma condamna pentru asta. Dar nu-mi pasa pentru ca stiu ca motivul meu e bun.
Ai dreptate! Si nu pentru ca vreau sa te pup in fund, nu ma intereseaza asta, ci pentru ca efectiv am vazut-o pe pielea mea. Multi ma apreciau, ma laudau, castigam zilnic ,,prieteni” noi online, dar din momentul in care blogul meu a-nceput sa devina cunoscut si a-nceput sa se vada ca am continut cu adevarat bun si original si nu copiat de la altii, au inceput sa apara dusmanii. Si sunt mult mai inversunati si mai inraiti decat cei reali :) . Am fost facuta-n multe feluri, acuzata de tot felul de mizerii, s-au gasit si unii care sa spuna ca le-am furat munca etc. Pana acum am tot bagat bani in blog si m-am hotarat sa-l monetizez, desi nu voiam asta la inceput. Am pornit din pasiune cu blogul, dar pe parcurs am descoperit cat de multa munca este, ca tot timpul trebuie sa inveti, sa investesti timp, munca, bani( sa cumperi domeniu, hosting, aparat foto, diverse chestii decorative, cadouri pt concursuri etc) . Am fost abordata pe mail ca sa scriu advertoriale si mi s-au oferit niste sume de m-a pufnit rasul. Am refuzat, cum sa scriu advertorial pt 2 euro, sau pt 20 ron- dar cu factura( platesti darile catre stat si mai ramai si dator :) ) . La banii astia prefer sa scriu din placere si fara bani deloc. Sunt o idealista poate, dar nu vreau sa-si bata nimeni joc de mine, asa cum nici eu nu-mi bat joc de nimeni :) . Poate voi castiga bani din blog, poate nu :) .Pana acum am castigat cateva iaurturi Danone si cateva carti :) . M-am imbogatit! Dar e cinstit sa castigi din munca ta, pentru ca nu furi, nu stai cu mana intinsa. Un articol bun necesita multe ore de scris, uneori de documentare, asa ca merita sa fie platit decent, sincer, :)
vreau sa citesc articolul dar ai scris km intregi sunt foarte prins la munca, dar tare sunt curios ce ai scris
mare dreptate ai in ceea ce spui! pentru mine, bloggingul este, inainte de toate, un hobby, o pasiune (dintre multe altele pe care le am), insa imi doresc sa mai fac ceva banuti cu el, ca doar nu ma dau banii afara din casa…am o cariera frumoasa si in plina ascensiune acum, dar, in fiecare zi ma intorc cu drag la acest “copil” al meu, care ma face fericita si ma relaxeaza; imi rapeste enorm de mult timp, ce-i drept, uneori sunt de-a dreptul ametita (la propriu) de la atata stat la calculator si fiecare secunda din timpul liber il respir prin blog….inca nu e mare, dar e al meu si ma straduiesc sa-l cresc cat mai bine!
Hmmm, de ce nu îmi ia tot comentariul?
Încerc din nou
Ha! Asta apropo de nebunia iscată după SMfP, unde mă aşteptam să se vorbească şi despre bani din blog cu subiect şi predicat. Concret, adică.
După cum bine ştii, şi eu încerc să fac bani din blog. Afiliere, advertoriale şi altce cele. Din fericire, am reuşit să nu depăşesc acea limită care să îi facă pe cititorii fideli să nu mai citească. Asta, poate şi pt că nu am prea multe advertoriale. Ca şi la tine, clienții întreabă, eu răspund politicos şi aştept… cu unii bat palma, cu alții nu – cu ăia care cer luna de pe cer aproape gratis. Până la urmă time is money, nu?
Ai foarte mare dreptate, dar nu uita ceea ce ai spus chiar tu “un blog plin de bannere, linkuri de afiliere sau advertoriale alunga cititorii fideli”, cam multe advertoriale ai pe blog si sper sa nu te superi, nu stiu cate vizite ai dar cred ca merita sa vezi adevaratul potential a acestui blog, cum faci asta? Scrii advertoriale mai rar si mai mult continut.
Nu ți-am citit toate advertorialele, dar cele pe care le-am citit au fost de calitate, în sensul că au spus o poveste care m-a captat și m-a făcut să devin binevoitoare față de ”reclama” respectivă. Dacă este necesar și o faci cu folos, scrie mai departe, o faci cu pricepere.
Asa am revenit am citit articolul. Mi se pare corect sa pun pe blogul meu si 100 de link uri si de bannere. De ce ? Foarte simplu prietenul meu din online nu stie ce facturi am eu de platit, ca iti trebuie timp sa te documentezi, timp efectiv sa mergi sa vezi un film sa-i faci review ulterior si tot asa. Atata timp cat nu ceri bani cititorilor mi se pare mai mult decat ok sa incerci sa-l monetizezi, acum fiecare cum considera prin advertoriale, afiliere etc. Te pup succes, eu tot o sa te citesc si cu bannere si fara.
Am inceput si eu timid sa particip la aceste concursuri online, ce-i drept fara prea multe vise. Trebuie sa incepi de undeva, si mai ales cinste tie ca faci ceea ce iti place si imbini utilul cu placutul. E greu in ziua de azi, chiar si cu un venit, pana la urma oamenii care te judeca, te judeca in necunostiinta de cauza. Nu stiu ca tu ai datorii, vise, copii, etc. Asa ca mergi inainte. Te-am descoperit de curand, insa imi place blogul tau, continua sa scrii indiferent de subiect, cei care vor sa te citeasca o vor face indiferent de subiectul postat de tine.
Ma bucur pentru tine, ca ai reusit si nu ai renuntat. Ai facut ce iti place si pe deasupra ai putut sa faci si ceva banuti din asta. Foarte bine si succes in continuare.
Dana Lalici parcă a citat din mine (sau eu citez, mai degrabă, din ea :)): ”Prietenii sunt cei care raman si in afara blogului, indiferent de advertoriale, care inteleg ca trebuie sa mananci, care nu te judeca”. E de dezvoltat, dar n-am loc și timp.
Ca să rămâi in connect with amicii online, trebuie să te comporți ca și ”afară”:
1. Fii sinceră de câte ori ești sigură că nu vei (?!).
2. Nu critica decât acolo unde ești sigură că poți polariza o majoritate de partea ta (?!).
3. Și mai era ceva legat de ipocrizie, dar mi-e atât de lene să mai scriu, sunt obosit (!!!)…
Got it, glumesc bizar.
A, despre advertoriale: e de la sine înțeles că trebuie să supraviețuiești.
Eu, de exemplu, n-aș putea scrie niciodată advertoriale. Nu am capacitatea de a-mi face prieteni, deci oricum nu m-ar citi decât niște rătăciți. Eu pe prieteni îi critic de le sar capacele, dacă găsesc motiv. Astea-s momentele în care ei uită că am fost și laudativ, în trecut, la adresa lor.
Nu-mi dau seama de ce am scris asta. Când mi-am făcut blog, mi-am propus să nu intru în detalii personale cu mai nimeni. Dar se pare că blogosfera e mai vie decât credeam eu. Mai mult sufletește, să nu exagerez…
N-am terminat la punctul 1, am vrut să modific, dar plec de la birou și sunt pe o incredibilă grabă, … o las așa, în subînțeles.
Personal, am încercat să-mi menţin cititorii, oferindu-le mereu ceva nou de lecturat, chiar dacă era vorba despre postări mai vechi, scrise pe vremea în care eram şi mai puţin cunoscut ca acum. Ai dreptate, dacă nu ţi-ai făcut un blog încă de la începuturi, pentru ca acum să-ţi intre mii de cititori zilnic, fără să postezi decât pe câteva grupuri, nici advertiserii nu se înghesuie.
Cât despre prieteniile în blogosferă, am rezerve. Aparent, toată lumea e bine intenţionată, cu excepţia haterilor, care îţi aduc aminte că deja eşti cunoscută. Fără cei din urmă, ar însemna că ai rămas o anonimă, aşa că au şi ei rolul lor. Cred că cel mai bine e să-ţi vezi de planurile tale. indiferent dacă eşti încurajată sau, dimpotrivă, ţi se aruncă zoaie pe blog.
Poate sunt intr-o faza melancolico-blegoasa :) dar aceste randuri m-au emotionat. Faptul ca scrii reclame este, practic, munca ta, modul in care iti castigi banii, ocupatie ca oricare alta – ca sursa de venit – dar cu un mare consum intelectual si nu numai. E greu sa scrii orice mai acatarii, dar un articol bun! Te felicit pentru… anduranta! :) Mi-ar fi imposibil, cred, sa fac ceea ce faci – poate pentru ca am sansa de a alege daca sa o fac sa nu… Voi sti cu certitudine ce pot numai daca voi ajunge sa nu am de ales… :( In plus, de ce sa nu imbini placutul cu utilul?!
Prietenii… Uneori – poate doar mi se pare – folosim prea des acest cuvant – adresandu-l oricui, prea usor – si aproape ca-si pierde sensul…
Cat despre cei care te critica… Sa fie fericiti! Critica inseamna ca devii bun, din ce in ce mai bun! Critica, adeseori, te ajuta sa devii chiar mai bun decat ai crede ca poti fi in ceea ce faci! In plus, nu ai nimic de demonstrat strainilor.
Prietenii sunt acolo, doar ca, poate, nu “percuteaza” la reclame dar daca le spui ca ai nevoie de comentariile lor etc. se vor prezenta urgent. :)
Mie nu-mi plac advertorialele. Desigur, am citit multe articole si cam toate mi-au placut dar ma cam abtin sa comentez pentru ca… nu sunt ceea ce se cheama un “consumator”. Nu ma intereseaza cine, ce vinde si unde si cum… Cand am nevoie de ceva abia atunci caut. Si nu pot scrie despre produsele care sunt promovate pentru ca… cele mai multe nu intra in sfera mea de interes. Desigur, atunci cand citesc un advertorial deschid site-urile catre care se fac trimiteri, dar atat. Atunci cand mi se spune ca e nevoie de un comentariu sau de a accesa nu stiu ce o fac cu placere pentru oricine imi spune ca are nevoie… Doar sa ajunga informatia la mine in timp util – nu prea bantui mult in online si multe imi “scapa” atentiei sau aflu cand e prea tarziu… :(
Hai, ca am lungit-o! :) Pe scurt: iti doresc succes! Fa-te mare! Cat mai mare! Sa ma “laud” ca te cunosc! ;) Fii bine! Ai grija de tine si de cei care-ti sunt dragi!
felicitari draga mea pentru punctul pe i, pentru modul clar si raspicat in care ai spus lucrurile. nu pentru cei care stiu deja ce inseamna asta ci mai ales pentru cei care isi doresc sa o porneasca pe acest drum. macar sa aleaga in cunostinta de cauza.
Mie mi se pare firesc să nu conteze dacă un blog devine unul monetizat, fiindcă poți să faci ce vrei cu blogul tău. Că lucrurile degenerează, am observat, că am tras cu ochiul, chiar dacă chestii particulare, independente de lumea asta virtuală, m-au ținut deoparte și nu am putut interveni, fiindcă nu aveam nervii necesari. Cred însă că nu trebuie să te justifici la tot pasul pentru ce o faci, fiindcă oamenii interpretează greșit. Fă-o și atât! Și, bravo ție! Cine ce are cu tine?! Și dacă are, ce? Vezi-ți de interesele tale, punct!
prietenii nu pleaca de langa tine. ba mai mult, ei trebuie sa fie la greu, iar la bine sa se bucure retras si adevarat. daca nu erau asa, ai gresit cu titulatura sau te-ai grabit. articolul asta l-am trait