Îşi tot repetă în gând, obsedant, că nu o mai suportă, că nu mai vrea să o audă. Este tot mai obositoare, face din orice o ceartă şi nu mai ascultă nici un argument. Degeaba munciseră ca nişte sclavi să pună afacerile pe picioare, să scape de salariile de bugetari, degeaba se întorcea seara acasă obosit ca un hamal, cocoşat de muncă, cu bătături în palme. Pe ea nu o mai mulţumea nimic din ceea ce făcea el, deşi încerca să îi facă mereu pe plac, să nu greşească, să nu o tulbure.

La întâlnirea de ieri cu investitorii i-a dat să îmbrace o cămaşă ruptă. S-au certat, dar nu a reuşit să se impună, pentru că deciziile aparţin femeii care îi este soţie de 24 de ani. A transpirat ca un porc în sacoul de toamnă cu care a încercat să ascundă găurica din cămaşă. S-a simţit penibil între bărbaţii cu care trebuia să încheie afacerea. Amândoi erau degajaţi şi îmbrăcaţi elegant, nici nu simţeau cele 40 de grade de afară.

Nici de data asta nu au fost bani şi pentru el, pentru o cămaşă mai de doamne-ajută, deşi ea şi-a cumpărat haine scumpe şi creme de mâini, de faţă, de fund. Nu îi pare rău, nu a regretat niciodată. Dar de ce nu tace dracu’ din gură? De ce are chef de ceartă de când se trezeşte? A ajuns să plece din casa lui şi să îşi bea cafeaua în oraş, sperând că aşa scapă de veşnica cicăleală şi nesfârşitele comenzi. Dar ea îi telefonează din oră în oră, îl cheamă să îi aducă pâine, să mai plătească o factură, să ducă nişte acte la naiba în praznic.

Sora lui spune că este o altă etapă a vieţii, că femeile ajunse la menopauză au tot felul de tulburări comportamentale, dar de doi ani ale ei nu se mai opresc. Şi el ce vină are? Şi de viaţa lui ce s-a ales? Îi este lehamite să o asculte, să o audă reprosându-i că noaptea, când s-a întors de la birou, nu a scos tomberonul la poartă, deşi ştia că dimineaţa vin gunoierii.

Daca nu pleacă de lângă ea, dacă nu scapă de infernul în care soţia lui îl ţine, îşi va pierde minţile. Va ajunge să o lovească, să nu îşi mai controleze pornirile… este convins de asta.

Profită că la prânz ea doarme întotdeauna. Intră pentru ultima dată în casa răcoroasă, bagă în servietă actele firmei care este pe numele lui, aruncă într-o sacoşă de plastic câteva haine şi iese tiptil. Se urcă în vechea Dacie, lăsându-i ei maşina abia luată în leasing şi pleacă fără să se uite înapoi.