În goana noastră prin lume, în vârtejul vieţii, avem tot mai puţin timp să ne gândim la unele lucruri, să deplângem chinurile pe care unii le îndură pentru ca noi să ne petrecem viaţa având tot mai puţine griji, savurându-i plăcerile pe care le oferă.
Câţi dintre noi se gândesc la munca depusă de cei care aduc grâul de pe ogoare până în pâinea caldă, gustoasă, pe care o mâncăm la fiecare masă? Câţi dintre noi îşi amintesc faptul că zahărul nu creşte în pungile din supermarket sau că vinul limpede şi aromat din pahare a ajuns la noi după ce mulţi, mulţi oameni şi-au adus aportul?
Eu sunt dependentă de cafea, ador gustul ei amar, mirosul care mă trezeşte din somn şi chiar am găsit o imagine pe care, puţin modificată, aş vrea să mi-o tatuez, pentru a-mi arăta clar dependenţa.
Totuşi, nu mă gândesc niciodată cum a ajuns acea cafea în ceaşca mea. O pregătesc şi o savurez pe îndelete, fumând două, trei ţigări, fără să ştiu şi fără să îmi pese prea tare că sunt oameni care se chinuie, care se îmbolnăvesc sau chiar mor pentru ca eu să mă delectez în fiecare zi cu cafea.
În Indonezia de exemplu, pe plantaţii, printre arbuştii de cafea mereu verzi, se ascunde un şarpe veninos, bine camuflat şi rapid, care poate provoca hemoragii şi chiar moarte culegătorilor ghinionişti. Şi nu sunt puţini cei care nici nu au timp să îşi dea seama cu cine s-au întâlnit mâinile lor harnice, în timpul culesului. Abia când durerea îşi face simţită prezenţa, lucrătorul de pe plantaţie ştie că în frunziş stătea pitit un şarpe arboricol verde, o viperă cu buze albe, Trimeresurus Albolabris.
Băutori de cafea din toată lumea :-P, vă invit să ţineţi un mic moment de reculegere în fiecare dimineaţă, înainte de a sorbi din cafeaua fierbinte şi aromată, pentru toţi cei care şi-au pierdut viaţa ca nouă să nu ne lipsească acest drog.
Băutori de cafea din toată lumea, vă invit să ţineţi un mic moment de reculegere în fiecare dimineaţă, înainte de a sorbi din cafeaua fierbinte şi aromată, pentru toţi cei care şi-au pierdut viaţa muşcaţi de şerpi pe plantaţiile de cafea, pentru ca nouă să nu ne lipsească această licoare magică. Gândurile noastre să fie cu cei care, în umbra munţilor îndepărtaţi, au muncit din greu pentru a cultiva şi culege boabele preţioase, cu speranţa că munca lor va aduce o bucurie simplă şi aromată în căldură şi linişte.
În fiecare ceaşcă de cafea pe care o savurăm, în fiecare înghiţitură care ne încălzeşte sufletul, să găsim un omagiu adus celor ce au luptat cu natura sălbatică şi provocările grele pentru a ne aduce această bucurie zilnică. Să ne aducem aminte de mâinile obosite care au îngrijit plantaţiile, de zâmbetul curajos al celor care au strâns boabele cu grijă şi pricepere, şi de povestea fiecărui pahar de cafea, care spune despre răbdare, devotament şi sacrificiu.
În timp ce privim în ceaşca noastră, să fim conştienţi de toate aceste eforturi şi să nu luăm niciodată cafeaua noastră de fiecare zi ca pe ceva garantat. Să îi mulţumim în gând celor ce au contribuit la această minunată tradiţie, dându-şi viaţa în unele cazuri, pentru a ne aduce plăcerea acestei băuturi divine. Să ne amintim că fiecare înghiţitură este un tribut adus muncii lor, iar fiecare gust este un omagiu adus curajului lor.
Aşadar, în fiecare dimineaţă, înainte de a învăţa cafeaua să ne trezească simţurile, să îi lăsăm câteva secunde să ne amintească de povestea sa adâncă, de drumul parcurs de la plantaţie până în ceaşcă. Să fim recunoscători pentru această binecuvântare şi să ne angajăm să onorăm memoria celor ce au făcut-o posibilă. Iar astfel, fiecare sorbitură devine un act de conectare, de recunoştinţă şi de respect pentru fiecare persoană şi fiecare moment pe care l-au dedicat pentru a ne oferi bucuria unei cafele delicioase.
În lumina blândă a răsăritului, câmpurile se trezesc la viață, iar culegătorii de cafea se adună cu emoții și energie în sufletele lor. În acest moment liniștit, înainte ca soarele să-și facă simțită prezența în întreaga sa strălucire, acești muncitori pasionați încep să își desfășoare activitatea. Cu găleți și coșuri în mână, și cu o răbdare învățată de la generații întregi, ei parcurg rândurile de arbori de cafea, culegând cu grijă boabele prețioase.
Dar înainte de a începe această muncă importantă, se opresc pentru un moment de reculegere. Este momentul lor de a-și aduce aminte de istoria acestui loc, de tradițiile lor și de sacrificiile trecutului. Își amintesc de strămoșii lor care au dedicat ani întregi pentru a învăța arta cultivării cafelei și pentru a transmite această cunoaștere mai departe. Își amintesc de munca grea și de bucuria adusă de recolta bogată.
În aceste clipe de liniște, ei își exprimă recunoștința pentru pământul care le oferă hrana, pentru soarele care încălzește pământul și pentru ploaie, care hrănește culturile. Își amintesc de comunitatea lor strâns unită, de râsetele și povestirile împărtășite în timpul pauzelor de odihnă. Își amintesc de frumusețea simplă a vieții și de conexiunea lor profundă cu natura.
Apoi, cu inimile pline de apreciere și cu tradiția în minte, încep să lucreze. Fiecare mișcare este efectuată cu grijă, fiecare boabă este culeasă cu atenție și fiecare moment este trăit cu intensitate. Când coșurile se umplu treptat cu boabele de cafea, un zâmbet discret se așterne pe fețele culegătorilor. Știu că muncesc pentru ceva mai mult decât doar o recoltă – muncesc pentru a păstra vie o tradiție prețioasă și pentru a oferi lumii o băutură care încântă simțurile și aduce oamenii împreună.
Așa că, în fiecare dimineață, înainte de a începe ziua lor de muncă, culegătorii de cafea își iau câteva minute pentru a se conecta cu trecutul lor și cu esența a ceea ce fac. Momentul de reculegere devine un ritual care îi ajută să păstreze legătura cu rădăcinile lor și să aducă în prezent toată înțelepciunea strămoșilor lor.
Un moment de reculegere atunci . Dar eu beau rar cafea, mai mult beau frappe ..oare si pentru frappe ii musca serpii? :(
Poate cand mulg vaca… :))
Am sa tin un moment de reculegere mai lung ca am baut deja 2 cafele.
Pana seara ar trebui sa tin vreo 3-4 momente de reculegere, dar mai lungi, ca beau cafeaua concentrata. :))
Va trebui sa tin multe momente de reculegere…
Ne-am putea aduna intr-un fel de moschee, special conceputa pentru bautorii de cafea.
Ah, cafeaua nu-mi place si n-o beau,desi ma apropii in curand de 4o de ani.Eu dimineata sunt cu sucul proaspat stors.Dar asta nu inseamna ca nu inteleg ce scrii,nici fructele mele nu se culeg singure.
Nici eu nu as refuza cateva pahare de suc rece, dimineata, la prima ora. Dar sa fie de portocale.
Eram cu ceaşca în mână când citeam rândurile astea…când am văzut şarpele era să-mi stea gura de cafea-n gât!:))
V-am invatat mereu sa nu mai beti cafea la calculator. Eu am inecat un telefon si am naclait o tastatura din cauza asta. Acum stiu ca nu trebuie sa citesc anumite bloguri in timp ce beau cafea. :))
Eu nu am mustrati de constiinta..Sunt bautor de ceai negru..Dar in spirit de echipa am sa ma gandesc si la cei ce isi dau viata pt voi, bautorii de cafea
Ai verificat circuitul acelui ceai? Cine stie ce crocodili se ascund si pe acolo… :))
Iti multumesc pentru solidaritate.
Ok, trebuie sa ne gandim si la cei ce muncesc, ai dreptate, dar cine se gandeste la tine?Eu nu culeg cafea, eu repar aparate de auzit, se gandeste cineva la mine? Eu nu sunt mare bautoare de cafea si daca beau o prefer pe cea braziliana, asta nu m-ar împiedica sa tin “un moment de reculegere” dar eu consider ca îmi ceri prea mult! Sunt cumva eroi? Ah, fii serioasa!
Acum m-ai facut sa ma si documentez……..:)
Ai uitat însa sa specifici ca tot de la Indonezieni vine si cea mai scumpa cafea!
Kopi Luwak…… care costa între 17,50 si 22 de euro/100g si care e ca..ta de un animal numit Luwak!!!
pentru informatii:
Asa ca dac tot ne dau sa bem excrementele unei “pisici” ……… riscurile meseriei!
:)) Multumesc de completare…
:)) Nu mai sta asa serioasa, Minnie, ca faci riduri. Normal ca nu putem tine atatea momente de reculegere, dupa cate cafele bem. Si oricum nu ii ajuta cu nimic. Dar am vrut sa stiti si voi in ce conditii lucreaza unii oameni…
Cred ca nu se gandesc nici macar cei pentru care le repari, decat daca nu sunt reparate bine. ;)
ţin câte un moment de reculegere în fiecare dimineaţă în faţa cafelei, dar asta pentru că nu funcţionez la ora aia (fără cafea) şi stau absentă până mă trezesc.
Acum, că am citit articolul tău, voi ţine 2 momente de reculegere: unul înainte de cafea (ăla de absenţă, rătăcire, vorbesc foarte serios, nu gândesc la ora aia ) şi al doilea după prima gură de cafea (atunci încep să leg gânduri)
Asta este dovada ca esti un adevarat bautor de cafea, care are nevoie de drogul preferat pentru a-si reveni. Asa sunt si eu. Ma trezesc la ora 5 dimineata, dar pana la 5,30 nu ai ce sa faci cu mine. :))
Vezi ca prea multa cafea strica, iti da subiecte de articole cu serpalai…
Dar ai vazut ce culori frumoase au? Suntem niste fericiti ca ne-am nascut in Romania. Si cand te gandesti cati viseaza sa emigreze. :))
Deja beau din cafea, dar o sa tin un moment de reculegere dupa ce o termin:))
Si nu uita… sa faci zilnic acest lucru. :))
Mie nu imi face bine cafeaua, foarte rar se intampla sa beau. Cand sunt foarte obosita, in timpul examenelor de obicei ma trezeam cu cafeaua in mana.
Este bine sa eviti ceea ce nu iti prieste. Eu nu sunt buna de nimic fara cafea.
Daca ai sta sa te gandesti mereu: oare cum muncesc cei care au facut painea asta, oare cum fac aia nu stiu ce, or fi muncind din greu? Iti piere pofta de a savura orice. Asa e viata, e foarte grea. Trebuie sa ne traim viata noastra si sa ne bucuram ca nu suntem intr-o situatie asemanatoare. Sa nu ma intelegi gresit. Sunt empatica si chiar ma gandesc si la ceilalti, dar nu poti face la nesfarsit asta. Trebuie sa iti traiesti si viata ta, asa cum e.
Totusi, mai gandeste-te daca vrei cu adevarat sa te muti intr-o tara plina de serpi…
auzi, ce-ar fi sa nu ne intristezi cu d’astea? (imi pare rau ca sunt si victime)
mie mi-ai amintit de Bucket list si de cafeaua Kopi Luwak :))
Nu trebuie sa punem totul la suflet. Oamenii mor cazand de pe schele, in timp ce ne construiesc locuinte, mor in explozii, in timp ce repara conductele de gaze, mor electrocutati, pentru ca noi sa avem curent electric, sa putem vorbi online. ;)
Vorbesti despre filmul cu Morgan Freeman?
Daca se bazeaza pe mine…raman nepomeniti.
Beau o cafea, maxim doua pe saptamana. Eu nu contez.
Frumos indemnul tau dar si Minnie cam are dreptate. Si mie imi putea cadea ceva in cap la uzina, sa ma faca terci. Unii au patit-o si-au ramas nenorociti pe viata sau au murit. Am avut o ditamai casca de protectie.
Mai bine sa-ti spun cum se face cafea. De criza ;)
Se pune apa la fiert in ibric.
Cand incepe sa fiarba, se ia un bob de cafea, se leaga cu o ata si se scufunda de 3 ori in apa fiarta.
Dupa 3 astfel de cafele, se schimba ata.
Uite-asa fac oamenii economii ;)
Wow, cel mai tare sfat de a economisii…… :) :) :)
Am ras cu lacrimi, deja vedeam cum schimb ata! :)
:)))) Bun sfat Elly! :)))))
:)) Nu fac doar la bani economie, dar cred ca se gandesc si la bietii culegatori, care nu vor mai petrece atat de mult timp printre reptilele ascunse in arbori. :))
Ma mir cum de rezisti fara cafea, tinand cont de putinul timp pe care il aloci somnului.
Nu stiam de existenta acestui sarpe, e prima data cand citesc despre el. Insa ador cafeaua black, e prietena mea cea mai buna. Sper ca macar in Columbia sau Brazilia, sau in alte locuri de recoltare a cafelei, sa nu existe astfel de pericole…
Finlandezii ar trebui sa tina cele mai multe momente de reculegere, deoarece ei consuma 12 kg cafea/persoana/ an. La noi e criza si aici, consumul de cafea este de circa 2 kg pe cap de locuitor in fiecare an…
Eu ma numar printre cei care depasesc 20 kg de cafea pe an si care aduc media la 12 kg, alaturi de cei precum Elly. :))
Pericole exista peste tot, chiar si in casele noastre. ;)
nu stiam de existenta acestui pericol…ce sa spun?
iubesc cafeaua si aroma ei…
Bun venit printre bautorii profesionisti. :))
Cu momente de reculegere sau fara?
Dupa ce termini cu reculegerea , baga si niste acatiste pentru Cristofor Columb, ca daca nu se ratacea asta in drum spre Indii, nu mai pupai tu cafea, ramaneai la ceai de sunatoare:)))
:)) Si in fiecare dimineata matanii pentru Prometeu, care ne-a adus focul, sa pot aprinde tigarile. :))
Si-au pierdut viata ca sa faca un ban :P. Sunt convins ca nutresc un dispret profund fata de noi…
Normal. Dar te gandesti ce inseamna sa te nasti intr-un loc nepotrivit, sa te vezi nevoit sa lucrezi printre serpi veninosi pentru a-ti hrani familia?
Ce bine ca nu beau cafea, cred ca m-as fi lasat acum daca as fi baut :))
Nu rezistam proceselor de constiinta…
Pentru faptul ca nu ma pot lasa de cafea vreau sa initiez aceste momente solemne. Sa nu am prea multe mustrari de constiinta. :))
Ui … sarpe, brrr! Asa ma trec fiorii pe coloana cand ii vad :D … de numa, numa.
Cat despre muncitori … cei din tarile respective sunt invatati cu asa ceva, stiu la ce se bag si risca … din fel si fel de motive. Am vazut un documentar mai demult pe tema asta, dar nu era vorba de cafea, era vorba de orez :D … si la fel se vorbea despre sutele de raniti/morti din cauza serpilor … toti au afirmat ca stiu la ce se baga si riscurile pandesc oriunde, insa asta nu e suficient pentru a-i face sa zica “NU!” in momentul in care au o familie de intretinut.
Din pacate pentru ei, nu prea au alternative. Ceva trebuie sa manance si daca de acolo vin banutii, acolo se duc.
Din pacate cafeaua n-ar trebui sa fie amara. Dar producatorii de cafea o prajesc prea tare (pentru ca toata sa aiba acelasi gust). Pacat ca dupa ce oamenii aia se chinuie atata sa o culeaga niste producatori isi si bat joc de ea.
Ba mie tocmai amaraciunea ei imi place. Ma feresc de cafeaua care nu este bine prajita.
Nu stiam de pericolul ascuns in frunzis. Brrrr !!!
Ai avea curaj sa te strecori pe acolo, pentru a le face poze?
In fiecare dimineata? Oh Vienela, e prea greu ce-mi ceri.
Serpii respectivi constituie o mare problema peste tot in locurile in care traiesc.
Ma bucur ca-n Ro avem doar cateva vipere de-astea de la care-ti amorteste cate.-un deget pana ajungi la medic dar nu am auzit de cazuri mai grave
Nici macar vipere nu stiu daca mai avem prea multe. Sunt multi ani de cand nu am mai auzit de ele.
Nici eu nu voi tine chiar in fiecare dimineata, mai ales ca s-au oferit pe aici voluntari nebautori de cafea, care sa ne ajute. :))