Am gasit acest model deosebit de geanta – sacosa pe pinterest, cu vreo doua luni in urma. Am salvat imaginea pe laptop, cu gandul ca voi sparge intr-o zi gura targului, cand voi iesi pe strada avand una asemanatoare. Imi doream si inca imi doresc sa imi fac singura, cu manutele mele, o chestie ca asta. Din pacate, descopar ca timpul meu liber aproape ca nu mai exista, iar cand reusesc sa prind cateva clipe, sunt prea obosita pentru a mai face ceva, indiferent ce.
Las egoismul deoparte si impartasesc astazi cu voi ceea ce am gasit. Mi-ar placea sa aflu ca macar una dintre cititoarele mele s-a incumetat la asemenea munca si a scos un lucru dragut dintr-o idee vazuta in poza. Ce spuneti, fetelor, ati putea imita acest model deosebit de geanta – sacosa?
Intr-un mic atelier dintr-un colt linistit al orasului, trona o artizana pasionata de frumos, pe nume Elena. Cu mainile dibace si imaginatia bogata, aceasta isi petrecea zilele creand obiecte unice si fermecatoare. Printre toate creatiile sale, o geanta de tip sacosa lucrată manual a devenit emblema atelierului ei.
Geanta, denumită “Poveste de la țară”, era o minunatie de culoare și texturi. Cu un material moale, asemanator unui sac de iuta, geanta emană un farmec rustic. Dar ceea ce o facea cu adevarat speciala era partea frontala, care era decorata cu atentie la detalii.
La baza gentii, Elena cususe cu grija spice de grau, reprezentand rodul pamantului. Ele ofereau gentii un aspect natural si autentic, amintind de campurile unduitoare. Pe langa acestea, boabe de mazare erau imprastiate printre spice, adaugand un joc de texturi si culori.
Pe o parte, Elena adaugase cu mestesug o mica casuta de lut, pictata cu culori vesele. Aceasta casuta, desi mica, aducea cu ea povesti nespuse si amintiri ale locurilor de la tara. In fata casutei, trona mandru un soricel jucaret, simpatic si zambitor, gata sa faca oricine sa zambeasca.
Dar elementul care atragea cel mai mult atentia erau florile. Cu o paleta larga de culori, aceste flori lucrate manual aduceau viata gentii. Fiecare floare parea sa spuna o poveste, iar petalele delicate se unduiau usor la atingerea vantului imaginar.
Geanta de tip sacosa de la Elena nu era doar un accesoriu, ci o mica opera de arta mobila. O purtai nu doar pentru a-ti carora obiectele de zi cu zi, ci pentru a-ti imbratisa povestea fiecarei creatii. Oamenii din jur priveau cu admiratie aceasta geanta unica, iar cei care o cumparau se simteau ca si cum ar purta cu ei o bucata de natura in orasul aglomerat.
Geanta “Poveste de la țară” devenise o mica comoara, nu doar pentru cei care o creasera, ci si pentru cei care o purtau. Era o poveste intruchipata, o bucata de natura transformata in arta, o amintire a simplitatii si frumusetii vietii la tara.
Wow, ce frumusete!!! Nici eu nu ma incumet la asemenea mestereala, pe motiv de 2 maini stangi, dar daca as gasi de cumparat asa ceva, n-as ezita nicio clipa. Intotdeauna mi-au placut gentile de forma asta, mi se par tare incapatoare si comode.
Îmi aduce aminte de primele mele lumânări din gel. Le făcusem ca să imite întocmai un pahar de martini. Fără să uit măslina şi feliuţa de lămâie. Cumpărate de la alimentară. 1998! După 24 de ore de stat sub spoturi, în vitrină au început să miroasă ciudat. Şi să se umfle. Să fermenteze.
Am fost nevoit să trec la producţia de măsline şi felii de lămâie confecţionate din parafină. :)
Vaaai, ce frumuseţe de geantă. Nici prin cap nu-mi trece să mă apuc dec aşa ceva, pe motiv că este mult prea complicat. Am şi eu două mâini stângi şi când voi încerca ceva voi începe cu un lucru mult mai uşor. Aceasta-i prea grea, dar arată superb pentru cine are curaj.
E drăguţă, pentru o ieşire la iarbă vedere, deşi nu m-aş vedea purtând aşa ceva…