Am avut două “sclipiri” zilele trecute şi ambele s-au dovedit a fi doar visuri irealizabile. Una dintre ele mi se pare prea haioasă la lumina zilei, aşa că nu voi vorbi despre ea. Cealaltă era legată de copăceii din pădurea bloggerilor. Mă gândisem  că aş putea încerca să îi plantez la Sala Sporturilor din Ploieşti, care adăposteşte un parc mare şi plin de verdeaţă. Dar pentru asta cred că aveam nevoie de aprobare de la primărie. Am trimis joi un mail primarului, dar timpul a fost foarte scurt (astăzi era ultima zi în care puteam anunţa dacă plantez eu copacii sau îi las în grija voluntarilor) şi dumnealui, primarele, nu s-a deranjat să îmi răspundă. Caz închis.

Cine credea că doar oamenii şi maimuţele ştiu să îşi imite semenii, se înşela amarnic. Un cerb oarecare şi-a încurcat coarnele prin iarbă. Când a ridicat capul, avea un soi de perucă verde, cu care a atras privirile invidioase ale apropiaţilor.

 

 

Imediat, un alt cerb a încercat să îl imite. S-a zbenguit prin tufişuri până când a adunat printre coarne cele mai lungi, verzi şi înflorite ierburi. A chemat fotografi din toată lumea pentru o şedinţă-fulger.

 

 

Apogeul acestei mişcări a fost atins atunci când unul dintre cerbi a dorit să fie mai cu moţ decât fraţii lui. Feriga i s-a părut mai impunătoare şi mai elegantă decât banalul fir de iarbă. S-a încununat în mugetele asurzitoare ale celorlalţi, urmărit din umbră de timidele căprioare.

 

 

Bulinele roşii cu care au fost împodobite clădirile ce nu au o structură solidă, sigură, nu sunt doar un moft. Necesitatea lor s-a văzut clar atunci când sărmana barză a terminat munca titanică de construire a cuibului pe o clădire fără bulină, dar cu risc mare de prăbuşire la cutremur. De ce oare nu s-a gândit nimeni să o avertizeze că alegerea locului de cuibărit a fost greşită?

 

 

Moda este o doamnă severă, care ne impune anumite standarde. Ne cere să renunţăm la dulciuri, pentru a avea o siluetă de invidiat. Dar creierul poate fi păcălit uşor, dacă alegem să pregătim macarons în formă de roşii.

 

 

În copilărie încercam să prind pufuleţii păpădiilor, pentru că umbla vorba prin sat că aduc noroc. Apoi am aflat de micuţele flori de liliac cu cinci petale. Tot în acea perioadă, cineva mi-a spus că şi trifoiul cu patru foi m-ar putea transforma într-un om norocos. Dacă aş fi găsit la timp mai multe informaţii despre aceste frunze miraculoase, probabil drumul meu prin viaţă ar fi fost altul şi aş fi devenit supernorocoasă.

 

 

 

M-am întrebat mereu de unde s-au inspirat cei de la Nike, atunci când au ales semnul inconfundabil, recunoscut astăzi în întreaga lume. Abia ieri, citind despre războinicii din Indonezia şi privind fotografiile lor, am dezlegat misterul.

 

 

Carnavalul de la Veneţia atrage an de an turişti din toată lumea, dornici să admire şi chiar să se ascundă în spatele măştilor. Ce aţi spune dacă vi s-ar oferi chiar la voi acasă o mască dulce, din cea mai fină ciocolată, lucrată cu măiestrie de un artist necunoscut?

 

 

Vă doresc să fiţi dulci şi frumoşi  precum este această mască, la fel de iubiţi şi de căutaţi precum este carnavalul de la Veneţia!!! Happy weekend!!!

Particip la jocul Happy weekend, iniţiat de Elly. Astăzi, ediţia numărul 10 din 2013.

 

Fotografiile sunt luate de pe Pinterest.