Îmi cauţi insistent privirea, încercând să dezlegi un mister primordial. Încă nu pricepi adevărul brutal al vieţii: femeia nu poate fi citită nici dacă îi pătrunzi în intimitate, nici dacă o vezi dimineaţa, nemachiată şi cu cafeaua încă nebăută. Au căutat de-a lungul timpului poeţii şi filozofii diverse denumiri şi explicaţii pentru tainele ce se ascund în inima sexului slab. Piedică aşezată în calea contururilor clare din sufletul femeii stau chiar gândurile ei mereu înceţoşate, mereu schimbătoare, mereu dorindu-şi mai mult.
Te amăgesti singur. Ai convingerea că ai văzut în ochii mei trişti un întreg mozaic de trăiri dantelate. Vrei să îmi ştergi lacrima nevăzută. Speri să poţi transforma zorii cenuşii în dimineaţă însorită. Mă crezi vulnerabilă. Pentru tine este esenţial să îmi dovedeşti că simţi ceea ce simt şi eu, că durerea mea este şi a ta, că poţi găsi remedii pentru boala sufletului, căci ea îmi şterge zâmbetul de pe chip şi lucirea din ochi. Insistenţa ta mă înfurie, mă plictiseşte, mă dezgustă.
Cum de îţi poţi imagina că vei reuşi să înlocuieşti ceea ce tocmai am pierdut cu voia mea? Nu poţi pricepe că un boboc nu se deschide decât la lumina soarelui? Nu vezi că sufletul mi-e trunchiat şi că mă ofilesc pe lângă becurile palide? Dă-mi pace, omule! Nu eşti tu cel ce va reuşi să îmi vindece inima!
Mister primordial, femeia
Gânduri ce mi-au trecut cândva prin minte şi pe care le-am regăsit astăzi, când am dat într-un album peste o poză veche… Este una dintre pozele tare dragi mie, atat pentru ca imi aminteste de anii tineretii, de faptul ca femeia ramane un mister primordial, cat si pentru ca a fost facuta de fiul meu, de atunci un baietel de numai cativa anisori.
În adâncurile timpului și ale spațiului, în mijlocul misterului primordial, femeia își află locul în acest dans cosmic al existenței. Ea reprezintă un enigma străveche, o forță divină ce a fost martora și participantă la întregul spectacol al vieții. Misterul primordial se desfășoară în mod subtil prin ea, ca un fir invizibil ce leagă toate aspectele universului.
Femeia, în toată splendoarea sa, este o emanare a esenței primordiale, a acelui ceva care stă la baza creației. Ea poartă cu sine secretele vremurilor imemoriale, oglindind în ochii săi adânci și înțelepți întreaga poveste a existenței. În fiecare mișcare a ei, în fiecare zâmbet sau privire, se ascunde o conexiune ancestrală cu energia primordială ce a dat naștere lumii.
Misterul femeii primordiale se regăsește în dualitatea sa, în puterea de a aduce viață și înțelegere, dar și în forța sa de a răsuci vânturile schimbării. Ea este purtătoarea secretelor întunecate ale noptii și strălucirii diafane ale zorilor. În tainele sale se ascunde o înțelegere profundă a ciclurilor vieții, de la naștere la moarte și din nou în renaștere.
Femeia este arhitecta misterelor primordiale, sculptând în țesutul timpului amprente ale înțelepciunii și compasiunii. Ea este simbolul sacru al fertilității și al forței creatoare ce animă universul. În adâncul ei se găsesc misterele neînțelese ale cosmosului, iar puterea ei de a aduce viață este o oglindire a forțelor create la începuturile tuturor lucrurilor.
Femeia și misterul primordial sunt intrinsec legate, ca două părți ale aceluiași întreg. În ea se reflectă misterele lumii, iar în fiecare clipă în care își trăiește viața, contribuie la deslușirea enigmei primordiale. Ea este un vârf de lance al existenței, purtând în sufletul ei flacăra misterului ce arde de la începuturile timpurilor până în eternitate.
Te invit sa citesti si alte articole despre femeie:
Bobocul nu trebuie sa se deschida decat in fata privirilor care merita acest miracol.
dacă nu se străduie să te ghicească , de ce nu se străduie ? ;) dacă se străduie, de ce se străduie ? ;) dă-mi pace , nu-mi da pace ;) sucite gândurile femeii :)
Nu putem fi intelese, dar putem fi acceptate si intrebate de fiecare data atunci cand ceva este in neregula. Ideal e sa nu lasi o femeie niciodata prea mult timp suparata.
M-am regasit in randurile tale si am regasit pe acel EL care se straduie dar care, din pacate, nu face decat sa demonstreze ca nu e capabil…
EL nu se straduie, vrea doar sa iti fie partas uneori, EL este mult mai simplu si gandeste mult prea clar. Femeia insa tinde tot timpul sa complice lucruri, idei, oameni… nu e un defect sau o calitate, e doar EA si EL
..nu-ţi descifrez eu mesajul randurilor, dar pot spune ca nu te-ai schimbat, acelaşi chip frumos de…domnişoară
:) Nu ştiu ce să spun. Dar doamnelor, este bine ştiut că vă place să vă adânciţi în mistere, pe când bărbaţilor le este pe plac simplificarea lucrurilor.
Sper că n-am dat chiar cu oiştea-n gard! ;)
Corect! Pacat de cele care aleg sa se deschida cand si cui nu trebuie…
Hi, hi, eternul mister feminin! :))
Eram in liceu si imi facusem un prieten ce dorea sa imi fie mereu pe plac. Am renuntat repede la prietenia lui, ca ma sufoca. De ce esti suparata, la ce te gandesti, ce ai vrea sa faci, sigur nu esti bosumflata de ceva…? :)))
Da, exact. Unii, cu cat se straduiesc mai tare, cu atat arata mai multe lucruri pe care noi nu ar trebui/nu vrem sa le vedem. :))
De la Adam si Eva incoace tot asa au stat lucrurile si nu cred ca se vor schimba prea curand, chiar daca femeia s-a emancipat. :)))
Nu e nimic ascuns printre randuri. E un soi de mesaj peste timp, scris cu gandul la o persoana ce s-a tot tinut dupa mine candva… :)))
Nu, nu ai dat… :) Stim si noi ca este asa, doar ca nu vrem sa schimbam nimic. :-P