O mare galbenă mi se așterne la picioare, amețindu-mi simțurile, lăsându-mă pradă unei vrăji parfumate. Uit într-o clipă ce zi este, ce caut aici, cine mă însoțește. Mi-s gândurile volbură de galben, mi-s palmele deschise a primire. Îngenunchez la malul mării galbene, întind degetele spre ceea ce cred că este supremul în materie de frumusețe și gingășie, tresar și îmi retrag speriată mâna. M-a furnicat ceva sau poate doar mi s-a părut. Îmi fac curaj și mă întind iar spre mișcătoarele valuri galbene ale câmpului de rapiță ce trebuie cules.
Deosebite flori s-au deschis ochilor mei! Își apără splendoarea înțepând pielea fină a palmelor, își apără integritatea agățându-se prin zeci de fibre viguroase de tulpina mamă, își apără puritatea lăsând praf și pete pe mâinile ce le ating. Le prind mănunchi și îmi doresc să îmi lipesc obrazul de ele, să fiu una cu ele, în timp ce rațiunea îmi spune că mă vor răni. Renunț. Sunteți frumoase, flori galbene de rapiță, însă la fel de rele ca niște urzici, la fel de mândre cum e trandafirul, la fel de sperioase precum regina nopții.
Asprimea rapiței îmi este astăzi binecunoscută și tare îmi sunt simpatice domnișoarele care pozează fericite în lanul galben, cu mâinile prefăcut întinse înspre floarea mândră. M-aș fi pozat în același fel acum mulți ani, când am întâlnit marea galbenă, dacă mi-ar fi trecut prin cap. M-aș poza și astăzi, dacă s-ar deranja mișcătoarele valuri galbene să vină la mine, căci eu, singură, nu am chef să scotocesc pământul în lung și în lat. Merge cineva cu mine în căutarea florilor de rapiță?
vin eu! :)
Vin si eu sa caut “valurile galbene”. :)
Sunt oceane pe A2. Dar nu mai e mult până se culeg! :)
si eu vreau sa gasesc unele pentru niste poze :D daca le gasesti prima let me know :P