Mirosuri naturale sau parfumuri din comerţ?

Iubesc din toată fiinţa mea oamenii şi, în egală măsură, urăsc parfumurile cu care se acoperă. Aş leşina de plăcere dacă şi-ar păstra mirosurile naturale. Adulmec, la fiecare dintre ei, locurile unde transpiră mai mult. Ţeapă! Căldura corpurilor omeneşti răspândeşte în aer miresme sintetice, imitaţii jalnice ale parfumurilor florale. Ei numesc asta “curăţenie”. Insistă să mă transforme şi pe mine într-un roboţel parfumat. Seară de seară prietenii mei patrupezi mă prind cu colţii de blana deasă din jurul gâtului şi îşi lasă mirosurile pe trupul meu zvelt. Eu plusez tăvălindu-mă prin iarba plină de rahaţi şi prin praful de lângă băncile parcului.

Odată intraţi în casă, luptăm pentru a ne impune convingerile. Ei încearcă să mă bage în cadă, eu mă împotrivesc din toate puterile. Mă prefac a fi speriat. Poate chiar sunt. Ei mă încurajează blând. Unul mă prinde în braţe şi intră cu mine în apă, unul îmi mângâie blana prăfuită şi îmi oferă jucăria preferată. Mă zbat şi stropesc în toate direcţiile. Fără succes. Apa călduţă îmi ajunge până la piele, înfiorându-mă. Şamponul alungă mirosul prafului şi al salivei canine. Mă simt de parcă am fost dezbrăcat. Aud un “Bravo, Bruno!” interminabil şi-mi vine să urlu. Să inventeze cineva un limbaj comun, să le pot spune oamenilor că orice câine îşi iubeşte mirosul natural.

Sunt spălat, uscat, frezat. Merg tiptil spre baie. Adulmec aerul ce miroase a “curat”. Ating prosoapele ude care zac pe gresie. În urma mea vine mami. Închide uşa. Suntem prizonieri în singura încăpere de care mă tem. Dar ce văd? În mână are conserva plină de carne. Scoate cu lingura o bucăţică. Mă sileşte să mă întind pentru a ajunge la ea. Pun labele din faţă pe cadă. Primesc recompensa. Repetăm exerciţiul. Lingura plină de carne coboară tot mai jos, în hăul căzii. A risca sau a nu risca? Aceasta-i întrebarea. Risc. Sunt în cadă! Singur! Primesc o recompensă uriaşă. Ies când aud apa curgând. Intru iar şi iar după recompense. Intru singur, mult după ce mami s-a băgat în pat, obosită. Începe să îmi placă în cadă…

Sunt un câine tânăr care crede în bucate,

Am ochi galbeni, dar am labele curate.

Iubesc ghetele şi ploaia şi potecile-nflorate

Nu răspund de mi se-aruncă oase-n spate.