Mi-am spus că trebuie să mă aliniez, să fiu în acelaşi rând cu restul lumii, dar şi puţin mai cu moţ în acelaşi timp, aşa că am înaintat cu un pas mic, mic, aproape insesizabil şi m-am decis să trec la fapte, că de vorbe s-au plictisit toţi. Iată-mă  inaugurând o nouă rubrică, pe care sper să o pot completa în fiecare zi de luni, dacă îmi voi aminti la timp. Aşadar, dacă în cursul săptămânii trecute nu aţi reuşit să citiţi prea mult sau dacă vreţi să ştiţi ce mi-a plăcut mie în mod deosebit, acum aveţi ocazia să aflaţi. Aveam de gând să recomand şapte articole, dar îmi este foarte greu să aleg, pentru că m-am înconjurat de oameni care scriu bine, care aduc noutăţi sau trezesc la viaţă ceea ce stă ascuns în om.

Tina continuă seria de poveşti despre Lucy, fata care a scris o carte şi atât. Veţi regăsi acolo dureri ce vin odată cu celebritatea. Sfatul meu este să daţi clic şi pe linkurile din postare, pentru a găsi începutul poveştii.

Mirela ne vorbeşte despre splendidul trandafir, de la legendele din antichitate şi până la minunata dulceaţă făcută din petalele acestei flori. Un articol documentat, ce merită citit.

SLVC  a făcut două scurte recenzii, în stilul care o caracterizează. Dacă doriţi cărţi lejere, “ca un spriţ subţire, de vară”, bune de dus în vacanţă sau de trecut cu ele o zi ploioasă, atunci vedeţi recomandările ei.

Vladen ne cântă :) şi ne încântă, oferindu-ne remediul în caz de boală. Dacă a reuşit să facă un afon ca mine, atras de muzica pop-rock, să lălăie pe muzica lui Mozart şi a lui Vivaldi, clar îi va încânta pe melomani.

Adriana ne arată şi alte feţe ale iubirii, ale contopirii dintre bărbat şi femeie, ale problemelor care apar când nestatornicia este mai puternică decât orice altceva. Căutaţi şi celelalte părţi ale poveştii.

Maldoror, pe care îl citesc cu atenţie de puţin timp, “traversează trupul unei femei într-un mod lung şi lent, deschizând un trandafir imens, pentru că traseele sunt greu de îmblânzit”. Nu veţi regreta timpul petrecut pe blogul lui.

Adelina este cea care aduce mereu zâmbete pe chipul cititorului. De această dată, cu ajutorul cărbunelui şi al petrolului, într-o poveste pentru mileniul III. Acum va afla toată lumea cu cine seamănă Copilu’.

BONUS, două articole care vă vor lăsa fără cuvinte.

Nina le scrie fetelor sale o scrisoare emoţionantă, sinceră, o scrisoare cum doar o mamă poate scrie. “Lumea se schimbă, dar rămâne, într-un fel, pe loc.”

Tomata m-a lăsat fără cuvinte, cu un nod dureros în suflet. “Ce-i urezi unui mort viu de ziua lui?”

Dam va spune că miroase a plan blogosferic, dar eu nu văd nimic rău în aceste recomandări. Cum altfel am putea găsi articole bune, care să merite o mică parte din timpul nostru?