Sunt vie. Iubesc viaţa şi mă însufleţesc dacă cerul brodează un curcubeu, dacă un câine însetat îmi bea apă din palma făcută căuş, dacă observ că firul de iarbă câştigă lupta cu asfaltul. Copilul mă priveşte zâmbind condescendent, soţul clatină din cap de parcă ar rosti printre dinţi “femeie…”. Îi văd că sunt atraşi de tot ceea ce mie îmi displace, de la filme cu împuşcături şi până la meciuri de box. Prin minte îmi flutură un singur cuvânt, “bărbaţi…”. Suntem diferiţi, dar ştim să respectăm alegerile celorlalţi, ba chiar ne facem uneori mici surprize. Convinsă că se vor bucura, le vorbesc despre un eveniment ce va avea loc undeva lângă Ploieşti în luna octombrie.
Ei mă ascultă cum povestesc despre provocarea fizică şi psihică destinată celor care vor participa la respectiva competiţie. Zâmbesc auzind că este un mod inedit de a petrece o zi alături de prieteni sau necunoscuţi, de a transforma visul unui bărbat în realitate, de a inhala mireasmă de hormoni în libertate. :D O cursă pe teren accidentat, probabil printre ghimpi şi denivelări naturale, cu obstacole inspirate din antrenamentele militarilor profesionişti, o aventură pentru orice om al timpului modern, pentru orice om care îmbrăţisează sedentarismul şi îşi aruncă mantia nepăsării peste goliciunea lipsei de acţiune.
Privirile lor, trase la indigo, îmi sugerează să opresc debitul verbal. Aleg să calc în altă strachină. Le vorbesc despre antrenamentele soldaţilor americanii, ştiind că amândoi au urmărit cu ochii lipiţi de televizor documentarul respectiv. Neinserat în mod explicit, un amănunt important rămâne în memorie: doar cei puternici reuşesc. La final dau tare cu bâta în baltă, aşa cum doar eu mă pricep să o fac, stricând efectul discursului despre competiţie. Specificând că toate astea vor fi posibile contra sumei de 80 lei de persoană, îi fac pe soţul şi băiatul meu să se strâmbe de parcă ar avea dureri de dinţi. Cum, ai vrea să ne chinuie ăia cu căţărări, mers târâş, exerciţii fizice imposibile şi marş forţat, iar drept răsplată noi să îi şi plătim pentru asta?
Degeaba am insistat cu spiritul de competiţie, cu posibilitatea de a face mişcare, cu bucuria de a se juca de-a soldatul câteva ore. Ei nu plătesc pentru ca alţii să îi chinuie. :D Voi aţi da 80 de lei pentru a vă tăvăli prin noroi, printre ghimpi, pe câmpuri? Aţi fi tentaţi să intraţi la Eddie pe blog pentru a vedea cum au folosit colegii mei cele 12 cuvinte (asculta, minte, neinserat, timpului, insetat, calc, ghimpi, curcubeu, goliciunea, indigo, mantia, mireasma)?
Frumoasă scriere!
Multumesc mult, Nusa!
Miao, eu la Eddie în tabel mă duc, dar ca să mă chinuie alţii nu plătesc.
Când eşti pisică, se găsesc, din păcate, destui amatori care să te chinuie gratis. :(
Din pacate! Chiar in aceasta dimineata am observat doua pisicute slabe rau cum tremurau langa un bloc. Oare nici macar un om de acolo nu are un colt de paine sa le arunce?
Oare daca le cer baietilor mei jumatate din pret, ma lasa sa ii chinui prin casa, la spalat de vase sau la curatat parchetul? :)))
succes la competitie!
Multumesc frumos! Eu m-as duce, dar nu cred ca ai mei accepta! :)))