Va garantez ca femeia are mintea intortochiata. Eram îndrăgostită lulea de un actor, mergeam în fiecare zi la cinematograf pentru a-l vedea, îi scriam numele pe toate caietele şi îmi zăpăceam colegele cu descrierile pe care i le făceam.

Pierre Massimi, despre care pariez că mulţi dintre voi nici nu au auzit, a jucat într-o serie de câteva filme de aventură- “Vânătorul de căprioare’, “Preeria”, “Aventuri în Ontario”, “Ultimul mohican”,  în rolul lui Chingachgook. Trăiam atât de intens povestea încât ajunsesem să învăţ obiceiurile mohicanilor, romanţate de 
Sergiu Nicolaescu, Pierre Gaspard-Huit şi Jean Dreville.

Durerea mea cea mare era că nimeni nu vedea nimic special la acest actor (de multe ori am fost singura care vedea ceva special la câte un băiat), nimănui nu îi păsa de ochii lui albaştri (ciudat este că în viaţa reală nu m-am topit după bărbaţii cu ochi albaştri), nici de vocea caldă cu care mă învăluia în sala întunecată de cinematograf.

Astăzi, după 26 de ani, mi-am adus aminte de el şi l-am căutat pe google. Omul este născut în 1935, deci la vremea când l-a jucat pe Chingachgook avea mai mult decât dublul vârstei mele de atunci(ceea ce este foarte ciudat- eu m-am ferit mereu de bărbaţii mai în vârstă decât mine).

Mă uit la poze şi îmi dau seama cât de întortochiată este mintea unei femei. Ce mi-a plăcut mie la acest bărbat? Nu are absolut nimic special! :)))

Dacă nici eu nu mă înţeleg, cum pot avea pretenţia să mă înţeleagă alţii?