S-au dus deja trei din cele patru nopți ale acestui shift și nici nu le-am simțit, probabil pentru că am avut norocul de a lucra într-o echipă cu oameni faini și, chiar dacă nu am fost în cea mai bună formă (mă chinui cu ceva probleme la mâna dreaptă), m-am străduit să le fiu alături. M-aș duce cu inima deschisă la serviciu dacă toate zilele ar fi așa. Cu câteva luni în urmă, la un meeting, managerul ne-a spus că ar trebui să ne tratăm colegii de parcă ar fi parte din familiile noastre, căci petrecem mai mult timp cu ei decât cu persoanele care ne așteaptă acasă. Iată că am găsit o echipă unde chiar se întâmplă asta.
După ce m-am îndopat cu nurofen, paracetamol, sirop de tuse și am inhalat mentol dintr-un creion nazal până m-au usturat creierii, am trecut la metodele băbești de a combate răceala: miere și lămâi în cantități industriale. Deja se observă o ameliorare. Ar trebui să povestesc și despre cum apare și dispare umflătura de la mână, însă îmi este greu pentru că tastez numai cu stânga.
Pe dreapta am așezat un pachet destul de greu. Arată de-a dreptul apetisant. Sau doar caraghios, nu-s sigură. Mi-am înfășat antebrațul într-o față de pernă luată din coșul cu rufe murdare. Peste ea am pus gheața ascunsă în feliile de lămâie galbene și verzi (de plastic) de care au râs toți când le-am cumpărat pentru a răci vinul din pahare. Nu mai simt nimic. :D
Sufletește… vai… ce bogăție… ce explozie de bine… Visez să îl împart cu voi. Dacă mă vor ține puterile, voi face asta în perioada următoare. Dacă nu, sper că veți aprecia intenția. Sau că veți da un like de dragul lui Miți, care stă întotdeauna la pozat cu mutra de pisicuță cuminte, crezând că așa induce pe cineva în eroare, când deja o planetă întreagă știe că e Scaraoțchi deghizat în mâță blândă.
Întrebare de 100 de puncte: pe care dintre ele ați alege să o luați în Scoția, dacă momentan ați avea o singură variantă?
-Miți: este foarte atașată de Mihai, e jucăușă, sensibilă, dar în același timp și foarte rea. Are obiceiul de a băga spaima în toate celelalte pisici ale casei și de a transforma calmul într-un permanent haos. Pe Bruno l-a pus la respect din prima zi. Dacă ne-ar fi alături, celelalte pisici ar duce o viață mai liniștită.
-Vrăbiuța: sperioasă, timidă, modestă. Nu deranjează pe nimeni, dar nici nu se face remarcată. Îi place căldura păturilor, îl acceptă pe Bruno, dar nu pare atașată de nimeni și de nimic, cu excepția băiatului meu. Probabil s-ar deschide și ne-ar arăta adevărata față dacă ar fi cu noi, fără alte pisici în casă.
-Pufi: temătoare, atașată de mine în mod special, dornică să fie mereu ținută în brațe și răsfățată. Doarme întotdeauna lipită de oameni. Pur și simplu terorizată de Miți. Cu Bruno se înțelege bine. Pe ea mi-am dorit mereu să o aduc pentru că știu cât îi este de greu fără mine, la fel cum știu cât de bine i-ar fi fără teroarea neagră.
-Ursula: inteligentă, iubitoare, jucăușă. Cea care mediază mereu conflictele. Despre ea am impresia că este un câine în miniatură. Îmi lipsește cel mai mult. Îl iubește pe Bruno ca pe soare, iar el îi întoarce însutit dragostea. Cu ea alături, eu și Bruno ne-am găsi fericirea.
Miți, teroarea neagră, aici cu mutra de pisicuță blândă:
:( Exact! E atat de greu de ales! Ratiunea imi spune ca Miti ar trebui sa fie alegerea. Inima inclina spre una dintre grasane, Pufi sau Ursula. :(
Daca ne luam casa, le iau imediat pe toate! In prima secunda dupa ce semnez actele. :D
Asta cu pisicile e ca și cum ai întreba: am cinci degete la o mâna. Pe care sa le tai pt ca nu pot rămâne decât cu unul singur.
Cred ca pe Mitzi ar trebui sa o iei. Le faci viața mai ușoară pisicilor in România. Pote reușiți sa va luați o casa și atunci te doare la bascheti. Îți iei toate pisicile cu tine.
Şi eu aş zice s-o iei pe Miţi. Sau pe Pufi. Ca să le desparţi.
Dar… tu şi ai tăi ştiţi cel mai bine. Şi cei care au acum grijă de pisici.