Am vrut să evit aglomerația, oboseala, stresul. Cu talentul meu ieșit din comun, am avut parte de toate astea pe 24 decembrie. Hotărârea a fost luată cu o săptămână înainte: de Crăciun renunțăm la mesele încărcate și ne rezumăm la o saramură de crap, o friptură, chifteluțe, cozonaci și tort. Le-am făcut pe toate în ultima zi, după ce ne-am întors de la cumpărături. Mihai s-a oferit să facă puțină ordine prin casă. Aspiratorul i-a domolit elanul. Din senin l-au apucat năbădăile și nu a mai funcționat. Un coșmar răsturnat cu susul în jos: ne doream să închidem ochii, să nu mai vedem fânul împrăștiat prin sufragerie de hamster și toate resturile de jucării lăsate de Bruno prin dormitor. Am spălat filtrele, am verificat bucată cu bucată întregul, ca până la urmă să descoperim că furtunul aspiratorului se înfundase cu un smoc din umplutura unei jucării de pluș.

O zi care nu mi-a plăcut, mai ales că l-am avut permanent lângă mine pe Bruno, a cărui mutră bleagă îmi ridica semne de întrebare. Oare e doar somnoros sau încă nu s-a recuperat după episodul care ne-a dus la urgențe? Am avut parte și de un strop de distracție.

-Cum ați petrecut ajunul Crăciunului în 2018? ne vor întreba nepoții peste ani.
-În parcare la Tesco, încercând să ieșim în strada principală, le vom răspunde.
45 de minute. 45 de minute ca să ieșim din parcarea supermarketului.

Primul mini-jurnal cu adevărat scurt. Aș mai fi avut multe de spus, însă prefer să le țin pentru mine.

Vă mulțumesc tuturor pentru urările de bine și vă doresc Sărbători fericite în continuare!