În urmă cu cinci minute m-am decis: voi încerca să țin pe blog un mini-jurnal zilnic. Mi se pare amuzant și în același timp înspăimântător faptul că anumite chestii se repetă la intervale de timp bine stabilite. Scriam pe 22 decembrie 2017 pe facebook:
Să îmi țineți pumnii, că a început să mi se facă frică. Îmi spune facebook că în anii trecuți am tot pățit câte ceva pe data de 22 decembrie.
1. În această dimineaţă am reuşit performanţa de a vărsa ceaşca de cafea înainte de a fi băut măcar o gură din ea. Rezultatul? În loc să mă trezească licoarea magică, m-au trezit duşul şi frecatul petei de pe fotoliu. Norocul meu că eram la calculator şi nu la laptop. Sau nu s-ar fi întâmplat dacă puneam ceaşca în altă parte?
2. Nu voi reuși niciodată să fiu destul de precaută. După căzătura care mi-a amintit cât de sensibili sunt genunchii, am învățat să merg pe stradă atentă atât la câinele meu, cât și la asfaltul pe care pășesc. Așa se face că aseară am reușit să intru cu ochiul în creanga unui copac. Încă nu s-a învinețit, dar zgârietura de sub ochi îmi va aminti câteva zile că trebuie să îmi schimb mersul.
3. Trebuie să fac o mărturisire. Pe data de 22.12.2016, în intervalul orar 09-11, am consumat 100 de șervețele. Nu era destul că am o zgârietură fix sub ochi, trebuia musai să o asortez cu un nas înroșit de răceală și de atâta strâns între șervețele.
22 decembrie 2018 – m-am trezit la ora 5 dimineața din cauza răcelii (anuale). Tușesc până îmi vine să vomit, buzele îmi sunt arse și crăpate, am dureri de cap, iar nasul e înfundat și plin de răni provocate de șervețele.
Totuși, ca mini-jurnalul să fie așa cum trebuie, voi scrie astăzi despre evenimentele de ieri (21 decembrie 2018).
1.Am zăcut întreaga zi, cum se tot întâmplă de la o vreme când intru în libere. Răceala și oboseala acumulată în patru zile de muncă m-au trântit la pat.
2. Nu am reușit totuși să mă bucur de odihnă. Mă tot trezeam încercând să respir. Suflam nasul, tușeam, îmi dădeam cu strugurel pe buze, adormeam iar. Seara a băgat sora mea spaima în întreaga familie, îngrijorată din cauză că nu primise nici un semn de viață de la soțul ei, care era la serviciu. Ne-am suit în mașină și am plecat în căutarea lui, deși rațiunea ne spunea că am fi fost anuntați dacă pățea ceva. La poarta fabricii am dat de niște scoțieni drăguți. Unul dintre ei a aruncat țigara fumată numai pe jumătate, a luat hârtia pe care notasem numele cumnatului și a plecat la colindat din om în om, să afle dacă e la muncă.
-Cum te cheamă?
-Romică.
-Vino afară, că te caută familia. Au încercat să te sune și nu ai răspuns.
Cumnatul, obosit după 7 ore în care nu mâncase, nu fumase, nu mersese la baie, a auzit numai problems, family, phone. Alb la față ca varul, a ieșit din fabrică, a venit într-o viteză la noi și a întrebat, gâtuit, ce s-a întâmplat. Scena putea fi inclusă cu succes într-o comedie romantică: sor-mea s-a eliberat de spaimă plângând în brațele lui, cumnatul i-a spus în glumă că îi lipește una de se duce de-a dura ca mingiuța dacă îi mai dă palpitații, în vreme ce eu și Mihai zâmbeam înțelegători, știind că noi ne-am panicat de foarte multe ori pentru mai puțin de atât.
3. Dacă tot mă ridicasem din pat, am profitat de ocazie și am intrat la supermarket să cumpărăm câte ceva. Pe lângă niște pulpe afumate și lapte bătut am mai băgat în coș creme de mâini și față, șampoane, săpunuri, detergenți, șervețele etc. Suma de 120 lire, cât a trebuit să plătim la casă, ne-a confirmat zicala “obrazul subțire cu cheltuială se ține”.
4. Încă nu am reușit să ne luăm rămas bun de la Nicu, deși el ne-a etichetat pe facebook: “It was a pleasure working with you guys, had some great moments at Genius and with Saddnes i am departing on another journey.
Good Luck to everyone, Merry Christmas and a Happy New Year”.
Ne vom aminti cu plăcere de pofta lui de viață, de glumele și farsele la care este expert, de chefurile unde ne distram făcând karaoke, de tot ajutorul pe care ni l-a oferit în calitate de șef de echipă.
5. Tot pe fb mi-a atras atenția o poză făcută de Feihan, așa că i-am cerut rețeta. Astăzi voi pregăti și eu cornulețe cu nuci și alune:
280 g făină, 45 g nucă măcinată, 45 g alune măcinate, 200 g unt moale, un praf sare, 70 g zahăr pudră, 2 gălbenușuri.
6. Poză primită de la băiatul meu, la care Moș Crăciun a venit mai devreme (într-o sanie modernă):
7. I-am luat lui Bruno niște batoane-recompensă. Pentru prima dată în viața lui, câinele m-a mârâit când m-am apropiat de el. Probabil sunt foarte gustoase, nu?
8. Soțul meu tocmai s-a trezit ca să îmi spună că Nicu (un alt Nicu, vărul meu) a murit. L-a visat că juca table cu toți decedații pe care îi știm.
9. Observ, cu stupoare, că mini-jurnalul meu zilnic a reușit să adune peste 800 de cuvinte. Mă întreb cât de lung ar fi fost dacă nu îl făceam “mini”. :D
Sarbatori cu pace si liniste sa fie la voi, Vi! La multi ani!
Sarbatorile Craciunului sa va aduca senin si bucurii!
La Multi Ani, Vienela, cu sanatate si impliniri! :)
Amuzant articol…multumesc pentru voia buna :)
Asa simtim viata din plin! :)) Intens. :)
Insanatosire grabnica!
Craciun fericit alaturi de toti cei dragi! An Nou cu bucurii! Sanatate!
Un pupic si pentru Bruno! :)
Multumim din suflet, Diana!
Te-ar pupa si Bruno, dar doarme neintors dupa toata tevatura de astazi.
Un Craciun minunat sa ai! <3
Credeam că numai noi suntem panicați când nu dăm unii de alții. ?
Sper că între timp ți a trecut răceala.
Sărbători fericite și un an nou așa cum îți dorești!
Pupici lui Bruno.???