Îţi poţi imagina în ce hal m-am simţit când am găsit în contul de facebook al soţului meu mesajul către tine? Sunt convinsă că nu, aşa că îţi voi spune eu. Primele cuvinte, “Mimi cer scuze” m-au făcut să mă întreb dacă printre cunoştintele noastre există o persoană cu acest nume. Nu, nu-i nimeni care să raspundă la acest nume, aşa că următoarele cuvinte, “pentru oprirea convorbirii” m-au pus rău pe gânduri şi mi-au adus o fierbinţeala în creier. Aha, deci soţul meu discută la telefon cu o oarecare Mimi. Îţi rup mutra dacă te prind, cucoană, ţi-am promis în gând, vânătă de gelozie.
Nu mi-a păsat că i se terminase bateria, aşa cum spunea el în ultimele cuvinte ale mesajului de pe chat. Eu doream doar să ştiu cum de a ajuns soţul meu să vorbească la telefon cu o altă femeie, cum de nu mi-am dat seama că mă lucrează pe la spate, cum de am avut o încredere oarbă în el întotdeauna. Mai doream să te cunosc, să văd ce ai în plus faţă de mine, să aflu în ce condiţii v-aţi cunoscut şi de cât timp râdeţi de mine. Am vrut să intru pe profilul tău de facebook şi abia atunci am observat că mesajul fusese trimis către firma la care soţul meu este angajat.
Ehe, isteţilor, nu mă păcăliţi voi cu asemenea trucuri. Firmele au pagini de fb, nu conturi personale. Mimi, chiar îţi rup mutra dacă te prind! Iar ţie, soţul meu drag, îţi rezerv o surpriză de proporţii! Ştii, Mimi, l-am chemat să îi cer explicaţii. Am chemat şi copilul, să afle şi el ce face omul în care noi aveam o încredere deplină. A fost cea mai serioasă discuţie din viaţa noastră. Toţi eram albi ca varul. Tremuram de nervi. El nega totul. Susţinea că nu pricepe ce se întâmplă, că nu cunoaşte nici o Mimi. Te renega, dragă!
Deodată, tocmai când soţul meu se pregătea să îşi sune şeful şi să îl roage să confirme faptul că mesajul a fost pentru firmă, copilul a remarcat un lucru: mesajul nu era pentru tine, Mimi. Pur şi simplu, din grabă, soţul meu pusese un M în faţă, transformând astfel un banal “imi cer scuze” în “Mimi cer scuze”. Te iert, Mimi dragă, dar să nu mai apari în viaţa mea pentru a-mi arăta că oricâtă încredere avem într-un om, o chestie măruntă ne poate face să ne transformăm complet într-o singură clipă. :)))
:)))))))))))))))))) Run, Mimi, run, inainte de a-ti trece prin cap asa nesabuinta… 🙂
:)))))) Unele greseli pot fi facute o singura data in viata, nu?
:)))) la asa dezbnodamant nu ma asteptam …
dar recunoaste ca putina adrenalina condimenteaza relatia. hai zi repede ca nu i asa!
:))))) Da, orice cuplu ar trebui sa incerce reteta asta din cand in cand. Sigur, intai sunt necesare controale la inima. La cap nu. :p
Păi, lipsa diacriticelor e de vină! :))))))))))))))
Bine, ştiu, de pe telefon, tabletă şi alte minuni e mai greu cu ele – eu una n-am descoperit dacă şi cum se poate scrie cu diacritice de pe telefonul meu “smart” (la alea mai “proaste” ştiam cum se face 😀 ), dar, dacă aparatura pe care o folosim ar fi adaptată la ortografia limbii pe care-o vorbim (ceea ce mă-ndoiesc c-o să se-ntâmple vreodată în cazul limbii române 😛 ), acolo ar fi fost scris, cu “m”-ul în plus cu tot, “Mîmi cer scuze” şi adevărul ar fi ieşit mult mai repede la lumină. 🙂
Făcând abstracţie de asta, secretul fericirii în căsnicie este “nu-ţi băga nasul unde nu trebuie” – respectiv în corespondenţa clasică şi conturile de mail etc ale jumătăţii conjugale. 😀
Descarci tastatura google in romana din Magazin play si din setari limba si metoda de intrare selectezi tastatura google.
Mulțumesc mult. 🙂
Adevărul e că stau aproape tot timpul cu laptopul sub nas, mi se întâmplă extrem de rar să intru pe net de pe telefon, dar e bine de știut. 🙂
Ehe, voi da un mare chef cand sotul meu va folosi diacriticele. :))))))
Contul lui de fb a fost facut de mine. Tot eu il si folosesc in general. Iti dai seama ce mare mi-a fost socul cand am vazut ca si el il foloseste (pentru a trimite mesaje chiar). :))))
În altă ordine de idei, în cazuri de-astea nu trebuie ruptă mutra cucoanei, ci ambele cucoane trebuie să rupă mutra domnului comun al inimilor lor! 😆
Nu vrei sa stii ce reactie am avut si cat am fiert de nervi. Sigur ca el era (ar fi fost) vinovat, dar nu am putut rezista sa nu pun un titlu incitant. 😀 700 de vizualizari!
Iată de ce scriu cu diacritice!
🙂 Preventiv, nu?
:)) frumos cum o mică greșeală îți poate schimba viața
Acum ma distrez, dar in acea zi nu a fost deloc amuzant pana nu ne-am dat seama de adevar. 🙂
ii esti datoare sotului tau :))
Mai degraba el imi e dator cu o replica de acelasi fel. :)))))
:-)))))
:)))))
Bine ca s-a terminat asa. Cunosc un caz unde a fost pe bune 🙁 .
Sunt convinsa ca viata bate filmul! 😀
Biata (M)imi! Acum ce ai fi preferat, să stea cu ea și ție să-ți trimită ție mesaje? Lasă omul să răsufle!
Aoleu, cum sa prefer asa ceva? 🙂