Mici povesti si informatii despre cainii mei

Pentru cei care sunt abonati la blogul meu, dar nu ma urmaresc pe facebook, postez cateodata noutati despre cainii mei, Bruno si Onix. Sunt mici povestioare adunate in timp, care pe mine ma amuza si pe care nu le vreau ratacite pe fb. Acum am o alta selectie, de aceasta data cu si fara diacritice, dupa cum s-a nimerit. Mici povesti si informatii despre cainii mei. Sper sa va amuze si pe voi.

*

Bruno pare mai calm de la o vreme, însă Onix continuă să latre la toți câinii pe care îi întâlnește. Chiar și când e singură, dacă pronunț numele Bruno, bebelușa noastră prinde un curaj incredibil și latră de parcă EA ar fi cel mai periculos câine din lume.

*

Cu mulți ani în urmă, fiul meu l-a învățat pe Bruno să prindă muște. Bruno, la rândul lui, a învățat-o pe Onix.
E amuzant, dar și periculos, căci nici unul dintre ei nu mai ține cont de mediul înconjurător. Dărâmă tot ce le iese în cale.
Bietul Mihai tocmai vânează o muscă, de teamă că distrug câinii ceva prin casă.

*

Pe Onix este imposibil sa o lasam singura acasa. Distruge absolut tot ce ii iese in cale, cu o furie de necrezut pentru o catelusa atat de firava si de blanda. Suntem nevoiti sa o caram cu noi oriunde mergem sau sa il chemam pe fii-miu sa stea cu ea. Si cu Bruno, desigur, dar el e un gingas in privinta aceasta. Nu atinge nici un lucru din casa, cu exceptia momentelor cand da bucuros din coada stufoasa si darama tot de pe scaune, mese etc.

*

E o casă oarecare, cu o curte nici prea-prea, nici foarte-foarte. De câte ori trecem pe acolo, se dezlănțuie iadul. Câinii mei trag în lesă de parcă sunt apucați de streche. Din curtea respectivă le răspund alți doi câini, la fel de agitați. Lătratul lor se aude în tot satul. De obicei avem nevoie de un minut ca să depășim zona, căci nici unul nu vrea să cedeze.

Astăzi lucrurile au stat puțin altfel. Gabi (nepotul meu) o ținea pe Onix. Nici el, nici cățelușa mea nu au avut timp să observe mare lucru, atât de repede s-a întâmplat totul.

Din curtea cu pricina a sărit gardul unul dintre câini, un buldog englez. A venit întins spre Bruno care, spre surprinderea lui Mihai, a rămas blocat (probabil buldogul e de fapt “buldoagă”). Părea hotărât să îl mănânce pe Bruno, însă când s-a văzut față în față cu monstrul de aproape 40 de kilograme, a încremenit o fracțiune de secundă, apoi a făcut cale-ntoarsă și într-o clipă a fost înapoi, la el în curte, unde a început iar să latre din toate puterile. Un fel de “ține-mă, că îl omor!”.

*

Nici Mihai, nici fiul meu Ionut, nici Bruno nu au parut vreodata interesati de cirese. Eram fericita ca le pot devora singura.
Dar tocmai am descoperit ca am o rivala in Onix. Asta mananca ciresele cot la cot cu mine.

*

Mici povesti si informatii despre cainii mei, plus o poza de colectie, gasiti si aici.

Mici povesti si informatii despre cainii mei