Din când în când mi se cer dovezi. Oamenii vor să vadă poze făcute de mine, care să îmi întărească spusele. Aşa s-a întâmplat şi când am dus cartea Coliba unchiului Tom în părculeţul din Malu Roşu, lângă biserica de lemn. Cum aş fi putut dovedi că spun adevărul, când eu aveam în casă doar un telefon vechi de-al lui Ionuţ, care face nişte poze de toată jena? Mai bine fără fotografii, decât cu caraghioslâcuri.
În acea după-amiază, o bloggeriţă dragă mie m-a întrebat de ce nu am făcut poze. Deşi spusesem de câteva ori pe blog că nu am cu ce, tot m-am simţit jenată şi am îngăimat o scuză: “Nici prin cap nu mi-a trecut să fac poză. Am ieşit cam dezbrăcată din casă şi mi-a fost frig, m-am grăbit să mă întorc la căldură- partea cu frigul era adevărată… Are Ionuţ un telefon vechi, pe care nu îl mai foloseşte, dar nu scoate pozele prea clare.”
Şi cum această bloggeriţă minunată vrea să rămână anonimă, nu pot decât să vă spun că mi-a făcut o bucurie imensă, dăruindu-mi un aparat foto pe care ea nu îl mai folosea. Îl veţi vedea în zilele următoare şi, imediat după ce îi găsesc baterie, veţi vedea şi fotografii făcute de mine. Să nu râdeţi prea tare! Va dura puţin până când îl voi cunoaşte bine, până când îl voi putea stăpâni. Oricum, nu toţi au talent, nu? Astăzi l-am ridicat de la poştă.
Este un aparat foto Canon PowerShot S200, un aparat pe care bloggeriţa cea darnică l-a folosit cu succes până când şi-a cumpărat altul mai performant. Nu ştiu ce aparat şi-a cumpărat, dar pentru sufletul ei mare, mi-aş dori să aibă un Canon EOS 5D Mark II, pe care îl puteţi vedea dând click aici. Un coleg al băiatului meu are acasă o asemenea bijuterie. Bine-nţeles că nu este al lui, ci al unuia dintre părinţi, dar îi place să îşi impresioneze prietenii de câte ori îi vin în vizită.
Le vorbeşte despre performanţele acestui aparat (nu mă întrebaţi pe mine care sunt acelea, că nu înţeleg nimic din termenii folosiţi), le arată fotografii făcute cu el, care sunt de fapt adevărate opere de artă. Trezeşte în ei invidia şi dorinţa de a avea destui bani, pentru a-şi cumpăra giuvaierul de la Canon. Cel puţin asta i se întâmplă băiatului meu, de câte ori ajunge acasă la colegul său. Deocamdată, ne vom mulţumi şi îi vom mulţumi din suflet bloggeriţei care ne-a făcut viaţa mai frumoasă cu darul ei!
Mai sunt si astfel de oameni, sis. :) Trebuie sa te obisnuiesti sa mai si primesti nu doar sa oferi…
Sa il stapaniti cu mare drag!
Felicitări persoanei care ţi l-a dăruit că a făcut un lucru creştinesc!
Felicitări şi ţie, Vienela, numai oamenilor buni li se întâmplă aşa ceva!
Nu ma mir deloc.Dar deloc,ca ma bucur pt tine,e alta poveste! La cat esti de generoasa,normal ca ti se intoarce inzecit.Iar bloggeritei tale minunate sa-i ajute Dumnezeu in tot ce face!M-ati induiosat.Amandoua!Sa vedem dovezi,asadar!
ce frumos:) ma bucur pentru amandoua:*
Uite că se mai întâmplă şi minuni şi mai sunt şi oameni cu suflet, tare-mi place când aflu aşa ceva. Vienela, să stăpâneşti sănătoasă camera şi să faci poze frumoase cu ea. Felicitări bloggeriţei anonime pentru gest :)
Canonul ala e…un vis!
Eiiiii, ce bloggerita generoasa! Ma bucur din suflet pentru tine :) Abia astept sa vad primele poze. Eu sunt anti-talent la fotografiat, d-aia am un aparat ieftin, sa fie acolo pentru orice eventualitate. Nu am nici ochi si nici rabdare pentru poze, recunosc:))))
Ce dragut! Frumos gestul! Sa-l satapanesti cu placere si astept poze faine facute de tine ;)!
Uite aşa poţi scăpa de sedentarismul de care te plângeai zilele trecute – iei aparatul şi ieşi pe stradă la fotografiat :)
Da’ de unde ! Uite așa nu mai are nicio scuză la fotografiat ! :))
Ce bine-mi pare că nu-mi face nimeni astfel de cadouri !
Chiar mai sunt si persoane cu inima mare, darnice si foarte bune la suflet, te felicit ca ai atrat atentia unei asemenea persoane :)
Ce frumooooos!!! Sa il folosesti din plin. Abia astept sa vad pozele.
In ultimile doua luni m-am tot documentat pe camere foto.De la cele compacte,mai ieftine pana la cele mai scumpe.La bugetul meu,an strans un an si mi-am luat un Cannon G12.Nu stiam ca nu ai aparat sa faci poze.Credeam ca faci parte din categoria celor care nu fac si nu pun pe blog poze,ca mai sunt si din acestia.Copilul care nu plange,nu mananca ,sti si tu.Bine, de aici o sa vedem mai multe din jurul tau.Blogarita ar fi avut numai laude,daca o dadeai publicitatii.Esti o femeie de isprava si deloc egoista.Asteptam poze!
Eu am rămas cu gândul la MarkII-ul ăla… da’ la 1500 de euro … mai degrabă îmi iau mașină :)
Nu mi-ar placea un asemenea aparat :) e profesional si mi-ar trebui un curs ca sa-l pot manui :) Ce oameni frumosi sunt comentatarii tai, m-au induiosat :)
Vreau si eu !!! :))
stai la rând ! :))
Intr-adevar un gest tare dragut si merita toata lauda. :) Asteptam primele poze!
Zi frumoasa sa ai!
Da, stiam :)
Ma bucur ca l-ai primit. Acum astept(am) fotografii. Bine, dupa ce faci putin excercitiu ;)
sa-l stapanesti sanatoasa, iar blogeritei generoase sa i se intoarca darul(la modul bun) de multe ori inapoi!
Un gest foarte frumos din partea ei!Sa il stapanesti sanatoasa!Desi de multe ori spunem ca un aparat foto nu este chiar asa important,trebuie sa recunoastem ca poate fi foarte folositor.Cand mi s-a stricat aparatul foto,am vazut cat de mult a contat pt mine cand a trebuit sa ma intorc la camera telefonului de 2 mpx.Acum ca mi-am luat altul,am cea mai mare grija posibila sa nu il stric si pe acesta.