Am dat vrabia din mână pentru un corb de pe gard. Îi străluceau penele false în lumina dimineții, făcându-mă să nu văd negrul tăciune. Poate că facebook a fost cândva o corabie ce spinteca mările, cutezătoare, dar astăzi nu mai e decât fantoma cheală a poveștilor de demult. Este o corcitură între corida unde taurul ia în corn orice fraier care îi iese în cale și-un corcoduș sterp, care nu poate da măcar un fruct călătorului însetat. E un amestec de regine cu  coroana de carton și regi care nu corespund nici unei așteptări. Un cor de isterici urlând prin cornet e facebook azi. Nimeni nu ascultă, nimeni nu citește, nimeni nu înțelege nimic. Nu e corect să îmi pierd atâta vreme acolo, să văd cum îmi alunecă pe cornee imagini prea sclipitoare și vorbe prea urâte. Mă întorc în blogosferă. Mi-e dor de discuțiile purtate la ceas târziu de seară. Mi-e dor să (re)găsesc fosile neinteresate de facebook, cu tolba plină de povești despre pești șapte și alte pietre, să beau cafeaua ta când am timp liber, să descopăr că și alții sunt, în interior, la fel de tineri pe cât mă simt eu, să mă bucur din inimă de bufonul de aur, să îmi amintesc de femeia la treizeci de ani, să scriu folosind cele 12 cuvinte (cor, corabie, corb, corcitura, corcodus, corespund, corect, corida, corn, cornee, cornet, coroana), să vă invit pe voi să citiți. Clic pe linkuri și… lectură plăcută!

PS: Exagerez puțin când spun că nu mai e nimic pe facebook. Am prieteni care postează lucruri interesante, însă astăzi mi-e dor de blogurile unde e cald și bine. Mi-e dor de discuțiile purtate la ceas târziu de seară.

Poză fără legătură cu textul. Pufina, poreclită Piticuța și Pufarina. :)

pisica frumoasa