Mi-am ascuns data nasterii
Mi-am ascuns data nasterii pe facebook anul trecut, imediat dupa ce s-a terminat nebunia. Si asta pentru ca in fiecare an, de ziua mea, primeam sute de urari de la oameni cunoscuti in viata reala, dar si de la pesoane care imi erau complet necunoscute. Imi faceau placere, firesc, ma bucuram sa citesc fiecare urare in parte, numai ca imi ocupau intreaga zi. Adica cea mai importanta zi din an.
Telefonul bipuia la fiecare comentariu sau mesaj, la fel si calculatorul. Ma deranja atat pe mine, cat si pe cei care erau pe langa mine. Oamenii se asteapta ca de ziua ta, daca s-au deranjat sa vina la tine, sa le acorzi toata atentia ta, nu-i asa? Plus ca incercam sa raspund fiecaruia in parte si asta imi ocupa tot timpul. Pentru ca au fost si ani in care mi-am serbat ziua de nastere prin munca. Nu e usor sa te concentrezi la scris cand telefonul iti da concert de bipuieli.
Dar facebook stie pe ce data sunt nascuta (sigur, stiu si prietenii din viata reala, familia si cativa dintre cei care ma urmaresc de multi ani pe fb si pe blog). Si facebook ma invita sa imi aleg o cauza pentru care sa cer donatii in zilele urmatoare. Am incercat asta intr-un an, dar nimeni nu a donat nimic, desi era o cauza nobila (sincera sa fiu, nu imi amintesc exact ce am ales, dar cel mai probabil a fost pentru vreo organizatie care se ocupa de sanatatea sau educatia copiilor, caci eu pe astea pun accent).
Sincera sa fiu, as cere o donatie pentru mine, caci nu lucrez oficial de doi ani si jumatate. In tot acest timp ba am castigat bani, ba nu prea. A tras Mihai ca nebunul pentru amandoi si inca o face. Bruno si Onix vor mereu jucarii noi, recompense, culcusuri, mancarica buna, lese rezistente si asa mai departe. Le cumpar tot ce au nevoie cainilor mei, pentru ca ii iubesc si vreau sa le ofer o viata cat mai buna.
Nu o voi face. Dar voi aprecia maxim daca totusi vom primi donatii.
PS: am scris toate astea si pe facebook ieri. Din pacate, dintr-un comentariu pe care l-am lasat la postare, s-a inteles ca ma deranjau urarile. Iata discutia:
Eu: Cel mai rau era ca imi stricau dispozitia. Apareau oameni cu care eram prietena de ani buni si cu care nu schimbam o vorba/un like niciodata. Aia ma scoteau din minti cand veneau pe privat sa imi ureze cate in luna si in stele de ziua mea. :)))))
L.: probabil ca am fost si eu printre uratori….( dar nu in privat) , Nu as fi crezut vreodata ca spunand ” la multi ani” poti strica dispozitia sarbatoritului….wow !
Eu: Nu ma refer la cei cu care comunic sau la cei care ma urmaresc constant, nici la cei pe care ii urmaresc eu, ci la oameni pe care habar nu aveam ca ii am in lista de prieteni si cu care nu aveam nimic in comun. Ei imi stricau dispozitia. Am si profitat de asta in ultimii 2-3 ani pentru a curata lista.
Şi telefonul, şi calculatorul pot fi setate astfel încât să nu bipuiască.
(Cu telefonul e cel mai simplu, îl deconectezi de la net şi funcţionează doar ca telefon obişnuit.)
La mine nu bipuie nimic, niciodată. (Vorba aia: “Nu sunaţi, ies eu din când în când.” :D )
Iar a doua zi intri pe FB şi, într-o singură postare, le mulţumeşti tuturor pentru urările de ziua ta. :)