Am vrut să fac un nod batistei, pentru a-mi aminti că mi-am propus să termin toate treburile începute și apoi abandonate. Mi-am amintit că nu mai am batistă, de când au apărut micile șervețele nazale (cum sună acest ”nazale”!), așa că nodul mi s-a pus în gât, amintindu-mi că lacrimile pot fi oprite cu un strop de voință. Am adunat lacrima plânsă de lună pe o petală de bujor și m-am îmbujorat la amintirea unei primăveri îndepărtate, ce a lăsat urme pe stâlpul de iluminat.
Soarele palid îmi bate în fereastră, mi se oprește pe trupul înfiorat de amăgirile nopții, convins că nu-mi voi aminti nimic dacă mă încălzește. Dar eu îmi amintesc… Îmi amintesc potecile ascunse pe care le-am străbătut pe când încercam să uit, îmi amintesc fiecare dans pe care am vrut să îl dansez, îmi amintesc rimelul ce face genele să tremure provocator. O geană de înțelepciune mi se odihnește pe obrazul nefardat, aducând o fugară amintire a unei felii de pâine unsă cu unt, căzută în praf.
Bucăți nefericite de unt sfârâie violent în tigaia lumii, căci viitoare amintiri le șoptesc adevărul despre o tragedie ce va să vie. Se vor topi la căldură, la primul fulger ce le va lumina calea, la prima provocare. Vor încerca să își ascundă nuditatea (și nulitatea) sub o crenguță aromată de rozmarin, uitând că tocmai goliciunea, în simplitatea ei complexă, trezește simțuri amorțite și amintiri atât de prețioase. Mi-am amintit…
intr-o zi am sa iti trimit prin posta un băţ. nu ca să faci vreo forma noua de gimnastica ci ca sa iti amintesti de ce ti-am spus eu de curand. cartea… cartile… sa scrii asa si sa crezi ca nu …. sa folosesti cuvintele de parca ai fi un jongleor si sa crezi ca nu … ba sa crezi ca DA . un Da cu toata convingerea.
Vali, stiu, suna frumos ceea ce am scris aici. Dar tu vezi cati oameni au comentat? Cati ar cheltui un cent pe asa ceva? :)))
Acelasi lucru ti-am spus si eu.Deci apuca-te de treaba!
Tu ai fost intotdeauna de aceasta parere, Floarea. :* De multe ori, datorita indemnurilor tale, m-am gandit daca as fi sau nu capabila de un asemenea pas… Vezi si raspunsul pe care i l-am dat lui Vavaly. 😉
Sa.ti amintesti sa vii pe 10 mai la blogmeet. Sa ne mai vedem. Sa mai vorbim si noi.
O parte din asta e deja rezolvata. Ne-am vazut, am vorbit… Daca ma decid sa vin la blogmeet, te anunt cu o zi inainte. Deocamdata nici nu imi amintesc unde s-a stabilit sa ne vedem… 🙂
Eu nu mi-o pot inchipui pe persoana aflandu-se in vreo situatie in care ar putea rataci vreun echipament necesar, inclusiv o batista, deoarece mi se pare o persoana disciplinata si constiincioasa…care in plus mi-a adus aminte ea mie de o idee mai veche de care uitasem…cred ca o sa ma apuc si eu de postat poze cu pinup girls pe blog daca il pot face pe bloggerul Aditza sa comenteze si la mine pe blog ca tare I-ar placea sa ma vada si sa stea de vorba cu mine in viitorul apropiat pe undeva. (Nu intrati in panica ! Am sa refuz in mod social adecvat, desigur, cel putin prima invitatie.)
Doamne, Rudolph, de mult nu am mai ras cu atata pofta! :))) Sa stii ca Adiță chiar este un tip ok, cu care poti discuta in voie… Ieri a venit pe la noi, am stat de vorba vreo trei ore. 🙂
…persoana din fotografia din articol, la ea ma refeream adica..sorry, sunt cam ametit, am baut 2 pahare de vin rosu…
Da, mi-am inchipuit ca la persoana din poza te refereai… In cel mai nefericit caz, cred ca s-ar putea rataci pe ea, undeva in vartejul vietii… 🙂
Eşti bogată: ai multe amintiri…
Sunt convinsa ca si tu ai la fel de multe amintiri, daca nu cumva chiar mai multe.. 😉
[…] amintit ca goliciunea, in simplitatea ei complexa, trezeste simturi amortite. M-am uitat pe tavan, am cautat sa citesc in stele, am tatonat […]
eu cand vreau sa-mi amintesc ceva, imi intorc un inel pe deget, astfel incat floarea lui sa-mi zgarie causul palmei…dar mai bine nu uit nimic, nimic 🙂
Nodul batistei tale m-a dus cu gandul la strabunica mea, care isi purta banii intr-un nod al batistei, sa nu ii piarda.