Am revăzut-o acum câţiva ani. Din fata banală, care îşi zeificase iubitul şi care nu mai avea păreri proprii, nu rămăsese nimic. Era total schimbată, de nerecunoscut. Cred că nu exagerez prea tare dacă spun că din buruiana nebăgată în seamă  de nimeni se transformase într-o floare gingaşă, care atrăgea toate privirile.

Ne-am cunoscut pe când trăia alături de un bărbat mai în vârstă decât ea, pentru care şi-ar fi dat şi viaţa. Îi oferea tot ce îşi poate dori o femeie, dacă ne referim strict la partea materială a vieţii. Îi cerea în schimb supunere totală. Personalitatea îi fusese strivită, călcată în picioare, redusă la zero. Pentru orice nimic îi cauta privirile, pentru a-i cere aprobarea. Îi suporta grosolăniile, îi accepta nestatornicia şi îl diviniza.

Măcinată de gânduri, distrusă psihic din cauza geloziei, neputând să vorbească cu nimeni despre problemele pe care le avea, şi-a petrecut ultima noapte în singurătatea camerei, fumând şi plângând. A înţeles că viaţa ei este stearpă, că bucuriile nu vin din lucruri materiale, din maşini scumpe şi haine elegante, ci din dragoste împărtăşită, din respect şi împlinire.

Impulsionată de filmul văzut seara, ca şi de noua aventură a bărbatului cu care împărţea patul, şi-a aruncat de-a valma câteva haine într-un rucsac, a luat o mână de bani din sertar, a lăsat un bilet pe care scria doar ADIO şi a plecat. A plecat după zece ani de convieţuire alături de un om care nu ştia ce este respectul sau iubirea. Nici ea nu îşi explică prea bine de ce a ales Germania, mai ales că nu cunoştea limba.

A pornit de jos. A spălat vase într-un restaurant, a vândut reviste, a îngrijit bătrâni şi a adunat leu peste leu. Şi-a deschis o mică afacere. Nu i-a fost deloc uşor, dar se simţea în sfârşit stăpână pe viata ei, putea lua decizii. După câţiva ani l-a cunoscut pe actualul soţ. Din acea clipă a început să se transforme în floarea care este astăzi. Iubirea pe care acest bărbat i-o oferă zi de zi, atenţia cu care o tratează, comuniunea dintre ei, toate contribuie la această metamorfoză.

Ar vrea să uite cei zece ani irosiţi, să uite de felul în care a fost tratată, să uite de umilinţele pe care le-a îndurat, de lacrimile care i-au mânjit de atâtea ori obrajii.