Mergând pe Calea regilor…

Roșu aprins

De un roșu aprins mi se făceau obrajii când vreo persoană necunoscută privea spre mine sau mi se adresa. Cu greu îmi învingeam timiditatea pentru a-i putea răspunde chiar și la cele mai banale întrebări. Nu m-am vindecat niciodată pe deplin de această meteahnă, însă am învățat să o ascund, măcar parțial. De un roșu aprins îmi este astăzi sufletul. Tresar de bucurie la gândul că viața este atât de simplă și, în același timp, atât de complexă.

Cu șapte ani în urmă

Cu șapte ani în urmă, nici prin cap nu mi-ar fi trecut că va veni o zi când nu voi mai putea face față avalanșei de urări primite pe 11 septembrie. Totul era cât se poate de simplu: îmi spuneau La mulți ani! familia, prietenii apropiați și colegii de serviciu. Primeam cadouri, petreceam câteva ore alături de cei dragi și apoi îmi continuam drumul prin viață, aproape uitând că mai bifasem un an.

Calea regilor

Astăzi îmi număr anii. Din nou. Urările primite pe 11 septembrie nu le pot număra. Sunt mult prea multe. Voi încerca să răspund fiecăruia în parte. M-am simțit, pentru o zi, de parcă aș fi mers pe Calea regilor, călcând pe covoare pufoase și întinzând brațele spre petalele de flori înmiresmate pe care oameni mai mult sau mai puțin străini le-au aruncat în aer. M-au făcut să mă simt regină pentru o clipă. Clipa în care am sărbătorit 46 de ani de viață.

Nu mai întreb dacă Te crezi liber?, așa cum am făcut anul trecut. Las bucuriile de un roșu aprins să strălucească, îmi feresc ochii de ceea ce a fost cu șapte ani în urmă și pășesc zâmbind pe iluzoria Cale a regilor. Pentru o zi – 11 septembrie. Le mulțumesc tuturor celor care și-au rupt o clipă din viață pentru a-mi lumina mie viața, apoi mă întorc la calea simplă pe care am ales-o de bunăvoie.

PS: Textul surprins în imaginea de jos, deși parte dintr-o poveste minunată (Calea regilor, de Brandon Sanderson), este doar întâmplator prezent în articol. Totuși, m-am folosit cu nerușinare de titluri ca să vă mulțumesc tuturor pentru urări, pentru gândurile bune, pentru că mi-ați oferit clipe de viață!

calea-regilor-carte

8 thoughts to “Mergând pe Calea regilor…”

  1. Imi pare rau ca nu am fost de ieri pe faza, sa ma fi ales si eu cu o prajitura si cu un pahar de suc dar sper sa primesti urarile mele de bine si foarte bine si astazi. Sa ne traiesti ani multi, sanatoasa si sugubeata cum te stim!

  2. Îţi spun şi eu LA MULŢI ANI!!! – spre fericirea pisicilor tale şi a lui Bruno! :)
    Şi îţi urez să mergi pe Calea Reginelor, fiindcă mie reginele îmi plac mai mult decât regii. :) Şi despre calea lor o să scriu eu o poveste. :D

  3. LA MULTI ANI! cu intarziere, asa, dar din inima! Cel mai mult iti doresc sanatate si sa te poti bucura de dei dragi (oameni si animalute deopotriva) :)

Părerea ta e importantă pentru mine