Întinsă pe nisipul fierbinte al plajei, cu ochii închişi, protejată de umbreluţa multicoloră, Ivona retrăia în gând ultimele zile, în timp ce Răzvan se juca cu băieţelul lor la doi paşi de ea. Era ultima zi pe care o petreceau la mare şi ar fi vrut să fure soarele, nisipul şi mirosul sărat al apei, să le ducă acasă.
Aveau deja sute de poze făcute în parcul Aqua Magic, în piscina unde cel mic se distrase de minune alături de alţi copilaşi. Dar nu putea rezista tentaţiei. S-a întors pe o parte, a luat aparatul şi l-a pozat în timp ce căuta “comori” îngropate în nisip. În camera de la hotel Mercur Minerva Mamaia, unde erau cazaţi, mai aveau o punguţă plină de scoici şi melci, pe care plănuiau să o ducă bunicii, să cunoască şi ea o parte din mereu fascinanta mare.
Era al doilea an în care veneau aici în concediu, mulţumiţi de condiţiile găsite, de faptul că erau aproape de Aqua Magic, dar şi pentru că se puteau întâlni cu prietenii din Slatina. Se cunoscuseră la o conferinţă, apoi comunicaseră mult pe internet, schimbaseră impresii despre absolut orice, iar vara trecută hotărâseră să îşi petreacă împreună concediul.
Scăpată de grijile de la serviciu, de stresul în care lucra, Ivona savura fiecare clipă, înţelegând că fără aceste concedii, în care să nu facă nimic, să nu se gândească la nimic serios, ea nu ar putea rezista. Uitate erau certurile de acasă, răbufnirile din fiecare seară, când îşi vărsau nervii ţipând unul la celălalt şi amândoi la copilul care mereu îi privea uimit şi puţin speriat. Uitate erau uşile trântite cu putere şi ţigările cu care afumau bucătăria.
Ştia că mâine se va întoarce acasă odihnită, radioasă şi că mult timp de acum înainte nu vor mai exista discuţii aprinse, că vor fi iar ca la început, când nu dădea importanţă nimicurilor care acum parcă le măcinau relaţia.
Sper sa mearga mai des în vacanta…… altfel cine stie si e pacat! :)
Vre-o oferta de iarna, la munte nu le recomanzi? :))
Din păcate acum şi plaja şi marea sunt îngheţate.
Chiar am fost azi pe acolo. :)
Visul unei nopţi de iarnă…
Foarte bine punctat, Vienela, la mare ne incarcam bateriile, ne luam portia de soare si relaxare atat de necesara pentru a face fata cu brio serviciului si activitatilor cotidiene atat de epuizante. Ma rog, cel putin in teorie, caci in practica eu ma intorc din vacanta, de fiecare data parca mai obosita decat am plecat. :D Mereu imi rezerv doua saptamani de somn de voie. :D :P
Comentariile mele au inceput sa intre in spam lately… :(
hmmm, eu am ajuns sa prefer Marea Nordului. :) Chiar si in toiul iernii. M-as plimba pe malul marii la nesfarsit!
marea poate fi un pansament daca o lasi sa fie :)
Desi e posibil ca eu dupa mare sa ma fi ales cu o hepatita a, vreau sa spun ca mi-e dor la nebunie de saptamana aia.Relaxare,distractie,plimbari pe plaja..Foarte frumos :)
Daaaa, la mare ne incarcam bateriile, dar nu se intampla numai asta. Ne linistim si sufletul, pentru ca sincer, numai marea poate sa ne aduca linistea, numai cand auzi cum se izbesc valurile de stanca, cum te racoreste briza marii si toate celelalte placeri…
Marea are ceva cu adevarat special.Chiar si cei mai stresati oameni se pot destinde atunci cand intra in contact cu nisipul usor fierbinte,valurile mai mari sau mai micute,sunetul acestora…si mereu e atat de greu sa pleci,cel putin pentru mine.Cam prostesc,dar mereu imi dau lacrimile cand vine si ziua plecarii,cand vad bagajele pregatite si merg la plaja pentru ultima data in acel sezon.
faina povestea, problema e ca oricat te-ai relaxa tot nu iti revine cheful de munca :p
Am stat aici in 2004. Vad ca au renovat complexul si au introdus all inclusive. Arata mult mai bine.
Cat despre personaje…daca trebuie sa iasa din mediul obisnuit ca sa le fie mai bine…nu-i vad bine…din pacate.
Prefer muntele. Acolo pot medita si ma pot analiza in detaliu. Dar, frumoasa scriitura, ca de obicei.