Ai vrut blog, Vienela. Poftim, ai blog. Şi ce faci în zilele în care eşti prea obosită sau eşti ocupată cu alte treburi, lumeşti şi nu ai timp să scrii? Dar în zilele în  care nici o idee nu îţi bântuie prin cap?

I-ai urmărit pe alţii, le-ai citit articolele, ai aflat că tuturor le vine rândul într-o zi, că toţi mai au momente în care intră în pană de idei. Unii aleg să nu scrie nimic, sperând să vină zile mai bune, zile în care să se întâmple ceva despre care ar putea scrie. Alţii preferă să recunoască pe blog, să spună că nu au nici o idee.

Tu ce faci, Vienela, când te simţi prea obosită, prea aglomerată, când îţi dai seama că ai prefera să dormi sau să ieşi la plimbare? Ce faci când îţi dai seama că nu ai putea scoate nimic din gândurile care îţi trec prin cap?

Asta este dilema pe care o am de când a venit copilul în bucătărie, să mă întrebe dacă am de gând să scriu ceva pe blog în după-amiaza asta. Ok, am câteva idei notate pe un caiet, dar nu mă simt capabilă să le dezvolt acum.

Aş vrea doar să dorm sau să ies afară, să mă plimb, să stau pe o bancă în parc, fără să fac nimic. Aş vrea să stau în vârful patului, să mă uit la televizor şi să mănânc îngheţată. Dar m-am înhămat la prea multe treburi şi nu am timp de lenevit. Până şi blogul îmi cere puţină atenţie, vrea să fie băgat în seamă.

Am aşteptat să îşi ia Mihai concediu, să petrecem mai mult timp împreună. Îmi este bine aşa, cu el mereu acasă, dar mă simt epuizată încercând să mulţumesc pe toată lumea.

Nu este nimic de menţionat? Şi ce dacă? Menţionez nimicul!

Să aveţi o seară plăcută!