Ai vrut blog, Vienela. Poftim, ai blog. Şi ce faci în zilele în care eşti prea obosită sau eşti ocupată cu alte treburi, lumeşti şi nu ai timp să scrii? Dar în zilele în care nici o idee nu îţi bântuie prin cap?
I-ai urmărit pe alţii, le-ai citit articolele, ai aflat că tuturor le vine rândul într-o zi, că toţi mai au momente în care intră în pană de idei. Unii aleg să nu scrie nimic, sperând să vină zile mai bune, zile în care să se întâmple ceva despre care ar putea scrie. Alţii preferă să recunoască pe blog, să spună că nu au nici o idee.
Tu ce faci, Vienela, când te simţi prea obosită, prea aglomerată, când îţi dai seama că ai prefera să dormi sau să ieşi la plimbare? Ce faci când îţi dai seama că nu ai putea scoate nimic din gândurile care îţi trec prin cap?
Asta este dilema pe care o am de când a venit copilul în bucătărie, să mă întrebe dacă am de gând să scriu ceva pe blog în după-amiaza asta. Ok, am câteva idei notate pe un caiet, dar nu mă simt capabilă să le dezvolt acum.
Aş vrea doar să dorm sau să ies afară, să mă plimb, să stau pe o bancă în parc, fără să fac nimic. Aş vrea să stau în vârful patului, să mă uit la televizor şi să mănânc îngheţată. Dar m-am înhămat la prea multe treburi şi nu am timp de lenevit. Până şi blogul îmi cere puţină atenţie, vrea să fie băgat în seamă.
Am aşteptat să îşi ia Mihai concediu, să petrecem mai mult timp împreună. Îmi este bine aşa, cu el mereu acasă, dar mă simt epuizată încercând să mulţumesc pe toată lumea.
Nu este nimic de menţionat? Şi ce dacă? Menţionez nimicul!
Să aveţi o seară plăcută!
Eu prefer sa nu scriu cand n-am prea mult chef … iar atunci cand o sa am impresia ca blogul a devenit o corvoada prea mare o sa renunt.
Nu traiesc din blogging asa ca nu simt nicio presiune sa scriu constant. In ultimul timp scriu doar de 4 maximum 5 ori pe saptamana.
Eram doar foarte obosita ieri, mi-am propus sa fac prea multe saptamana asta si am ajuns la epuizare. Dar blogul este copilul meu mai mic, nu il pot lasa singur. :))
Pai ce, eu traiesc din blogging? :))
Odihneste.te,in primul rand.o zi buna,te pup.
M-am odihnit in noaptea care a trecut, ma simt mai bine acum.
O zi buna si tie! Pup.
Of..mai.. este tare neplacut sa nu ai inspiratie si sa nu poti scrie pe blog :( am avut o cunostiinta care nu a mai stiut ce sa scrie pe blog si atat s-a consumat in cautarea unui subiect pana si-a pierdut mintile :(… acum nu-i mai recunoaste nici pe membrii familiei lui… sta toata ziua in fotoliu, manaca seminte de floarea soarelui cu mustar si priveste asa in gol… probabil inca isi mai asteapta inspiratia pierduta :(… unii se sinucid.. si chiar o buna prietena, o femeie exceptionala amanta preotului din satul vecin, femeie la casa ei cu 4 copii din flori, s-a aruncat de 3 ori pe geam cand a avut crize si si-a pierdut inspiratia de a scrie pe blog, norocul familiei a fost ca stateau la parter si pana jos erau doar 50 cm… altfel era dramatic :(..
Nu stie nimeni care este cauza si de ce cate odata patim asta, eu am consultat chiar si psihologi on line si i-am intrebat ce pot sa fac ca sa imi vina inspiratia si sa pot scrie iar pe blog… si nici ei nu stiu. I-am scris si Monicai Tatoiu ca ea se pricepe la ori ce chiar si la tiribombe pe carbune dar nu mi-a raspuns, semn ca si pe ea o depaseste subiectul :(…
In ori ce caz pierderea inspiratiei e ce-a mai teribila drama care i se poate intampla unui bloger :(( este egal cu pierderea tastei space… si cu lipsa dresurilor mov tocmai cand esti singura in compartimentul de tren cu Stefan Banica Junior :(
Iti doresc din toata inima sa iti revina inspiratia, nu te panicha, si daca te panichezi ai grija sa te afli la parter in acel moment… Eu sant alaturi de tine si te sustin atat cat va fi nevoie… prietenii la nevoie se cunosc, fi tare si nu-ti pierde speranta peste ani si ani sigur vei scrie din nou !
Hai mai, chiar asa grav sa fie? Eu sper ca Vienela sa nu treaca prin asemenea momente teribile, chiar daca ar iesi povesti senzationale din asta.
Eu de obicei nu am inspiratie dar nici nu incerc. Scriu mediocru, neinteresant, antisenzational, si ma iubesc pt asta :)
:))) Absolut demential acest comment. Am ras cu lacrimi de la inceput la sfarsit.
M-ai speriat groaznic. Chiar acum mă apuc să-mi scriu niște articole, să le pun la păstrare în caz că Doamne-Ferește mi se întâmplă și mie nenorocirea :)
Pe mine m-a si distrat pana la lacrimi, m-a si speriat pana la uscat de lacrimi in acelasi timp comentariul lui Ninulescu…intr-adevar asta inseamna calitate de lux de nivel autentic artistic literar sau chiar cinematografic, cand stai asa intr-o sala cu ochii holbati la ecran + cu o batista gata pregatita just in case, dar nu apuci decat sa o framanti, plin de suspans, intre degete !
Ca o consolare pt Vienela, eu personal nu am inspiratia sa zic decat ceva anost de gen, pai si serialul TV de mare succes Seinfeld tot despre “nimic” a fost, chiar ca intentie oficiala initiala !
:)) Am noroc ca locuiesc la parter, deci nu trebuie sa te ingrijorezi in aceasta privinta. :))
Medicamente antidepresive nu am, dar de saptamana viitoare ma gandesc sa imi caut macar un psiholog cu care sa discut despre aceasta drama, care m-a marcat profund. :))
Va sunt recunoscatoare tuturor pentru ca m-ati sustinut in momentele grele ale vietii mele de blogger. :))
Luati exemplu de la mine, invatati din greselile mele si pregatiti articole pentru zilele in care nu aveti inspiratie sau va asteapta alte treburi, mai grele. :))
:)))) Vezi, nu mai bine sechestrezi muza in caså,o legi de pat cu lantul? :D
Am avut o incredere nemarginita in franchetea ei si uite unde am ajuns… :))
O seara faina si sa îti fie bine în varful patului! :)
Multumesc, Minnie. Am stat aproape 8 ore in pat, mi-am revenit. :))
Toata lumea are nevoie de o pauza…la fel si tu:p
Nu stiu unde sa trimit cererea de concediu… :))
Eu nu imi fac nici cea mai mica problema ca nu am chef sau nu am ce sa scriu pe blog. Public doar in momentele cand ma framanta ceva, cand ma preocupa ceva. Blogul nu imi da de mancare, e doar o pasiune, scriu pentru relaxare si socializare. Dar stiu ca fiecare are strategia lui de blogging, fiecare are fanii lui care asteapta sa gaseasca ceva pe blog la o anumita ora, de aceea te inteleg.
Sunt constienta ca trebuie sa scrii zilnic pentru a avea succes, pentru a-ti fideliza cititorii, comentatorii. Dar eu nu vreau sa fiu in rand cu lumea. :P
Din placere scriu si eu, dar cum blogul meu este destul de micut, incerc sa nu il las singurel prea mult timp. :))
Tu ti-ai lasa copilul singur? :))
Da, ca al meu nu e asa admirat si vizitat ca al tau… Se descurca si singur. Dar in locul tau, desigur, nu l-as lasa. :P
Ce vorbesti acolo? Ai vazut la mine sute de comentarii la un articol, cum vad eu la tine? :((
sa ai o Duminica frumoasa cu nimicul tau cu tot. :)
Multumesc, multumesc! :))
O duminica frumoasa si tie!
Cu totii avem asemenea momente…
Familia, pana la urma este pe primul loc… blogul nu pleaca nicaieri.. si nici noi :)
Zi frumoasa vienela….
As fi vrut sa scriu, dar nu ma simteam in stare sa mai gandesc. :))
O zi buna sa ai, Adriana!
Buna mentiune :)
Asa ziceam si eu. :))
Esti nominalizata mea!
Multumesc mult, La Fee!
Sa ai o duminica frumoasa!
Fata draga, doar nu esti platita in acord global! Ce atata jale ca azi esti in pana de idei? nu scrii si gata! Cine te citeste frecvent o sa aiba rabdare sa astepte urmatoarea postare.Nici eu n-am scris ieri, ma mustra putin constiinta dar am vazut ca nu s-a sinucis nimeni din aceasta cauza, deci se poate trai si fara postarile mele…:)
Trebuia sa va avertizez, sa nu se intample vreun necaz din cauza mea. :))
Interesant nimic…:)
Multumesc. :))
Vezi la ce e bun draftul?
N-ai inspirație, scoți din pușculiță ceva gata scris și… pac la Războiu’!
Ca mine, azi…:D
Nu am prin draft decat articole pe care deja le-am publicat. Trebuie sa ma ocup de asta saptamana viitoare, sa nu mai patesc asa ceva. :))
Sincer, eu cred ca nimeni nu moare,daca cineva nu scrie pe un blog.Mai ales in weekend,cand si asa lumea citeste mai putin.Cei care sunt subscrisi la tine vad daca e post sau nu,ceilalti oricum trec pe aici cu un clik si la fel ies.
Eu de exemplu,mi-am alungat muza,i-am zis ca nu mai am chef de poezii- ca si asa incepusem intr-un fel si vad ca am ajuns la rime si atat- ci doar de citit carti,cat mai mult timp departe de internet.Daca ajungi sa scrii ca trebuie,unde-i placerea si spontaneitatea?
Sigur ca nu moare nimeni. Era doar un mod de a nu lasa sa treaca ziua fara sa va salut. :))
ideile vin, trebuie doar să nu le forţezi. :D
Daca ma intrebai aseara cum ma cheama, nu cred ca reuseam sa iti spun. Eram la pamant din cauza oboselii. :))
Da… mi se intampla sa nu-mi iasa nimic si chiar daca incep sa scriu ceva nu mi se pare bun. Il las in ciorne si il verific peste cateva zile cand, surprinzator, mi se pare un articol bun. Sunt zile in care nu pot tasta nimic, dar nimic… alea sunt zile de ingrijorare. Intodeauna am avut teama ca voi dezamagi pe cineva… este o boala asta? o fobie? Sunt exagerat de ingrijorata in ceea ce priveste asta.
Si eu am momente in care ma tem, in care ma intreb cui ii pasa, dar incerc sa trec peste ele. Pana la urma, asta este un blog personal, nu concurez pentru vreun premiu de literatura, nu dau sfaturi serioase nimanui, nu incerc sa impun nimic. Socializez, ma destind, imi descarc ofurile si imi notez amintirile.
Greu cu doi bărbaţi în casă :)!
Mai ales daca sunt niste rasfatati, care asteapta tot mai multe de la tine. :))
Eeeei fufu :D. N-ai chef, nu scrie! Ca doar blogul nu-i cu card de pontaj! Nu-i slujba. E distractie! N-ai chef de el o zi-doua? Da-l incolo! :)
A devenit obisnuinta sa ma asez pe fotoliu la o anumita ora, ca este randul meu la PC si vreau sa scriu. Dar eram atat de obosita, incat nu ma puteam concentra la nimic.
Nu stii ce mi-au facut baietii mei… Cat m-au certat ca nu pot renunta o zi la blog pentru a ma odihni. :))
Asta cu blogging-ul ti-a devenit deja un automatism, de-asta iti lipseste cand simti ca ar putea trece ziua fara sa scrii ceva… Pe de alta parte, te simti mult mai bine daca nu te fortezi si lasi sa treaca o zi fara sa scrii. Daca nu simti nevoia sa spui ceva acum, spune-o mai tarziu, cu chef si in tihna. Noi te asteptam :)
esti dovada cea mai buna ca si atunci cand nu ai subiect daca faci cu drag ceva, reusesti sa-i dai o forma amuzanta. ai mentionat un nimic tare interesant! pupici :)
Nu pot sa-ti dau vreun sfat. Eu scriu fara vreun plan, public la orice ora din zi sau noapte. Deci la mine e un haos total. Scriu cand am chef sau cand gasesc ceva care mi se pare interesant
N-am chef sau n-am timp de multe ori. Public la doua zile sau 3 articole pe zi…pentru mine e acelasi lucru. Am articole nefinalizate sau doar idei la fel de multe ca si cele publicate… Si nu-mi fac nicio problema ;)
Eu cred ca primul lucru pe care-l faci tu (vorbind in baza a ceea ce am citit) este sa te certi si nemirata as crede ca da roade. S-a intamplat undeva, candva, cu cineva, sa vad ca si asta este o cale de a continua :))) … ideile vin, pleaca … curajul ramane :D