Meditaţii în deşert, poveste imaginară
Meditaţii în deşert este doar o poveste imaginară, însă ar putea fi oricând reală…
În jurul meu nu este nici măcar o umbră. Nimic care să schimbe culoarea nisipului fierbinte. Aici, duşman îţi este soarele ce arde cu o intensitate incredibilă. Dușman îți este și vântul singuratic din deşert. El este compozitorul ce născoceşte muzica turbată. Tot el este orchestra care o cântă. Pe ea dansează granulele de nisip, formând dune mişcătoare.
Nu am nici un tovarăş cu mine. Doar furia care mă orbeşte şi care m-a adus în pustietate. Credeam că îmi voi găsi liniştea. Speram că în întinderea nesfârşită voi afla ce trebuie să fac mai departe. Eram încredinţat că voi simţi ceea ce simţeau călugării eremiţi din antichitate. Din când în când ei se retrageau pentru meditaţii în deşert. Ca mine, acum. Dar nu a fost aşa.
Aș vrea să o pot batjocori
Port în continuare în suflet mânia aceea de nestăpânit. A apărut în clipa când Lola mi-a spus că nu mai putem fi prieteni. Zicea că se va mărita cu vărul maiorului, care îmi este prieten. Simt în continuare nevoia de a-i sfâşia hainele vaporoase. Aș vrea să o pot batjocori. Să o târăsc de păr în deşert. Mă imaginez lăsând-o pradă astrului solar, vântului şi scorpionilor. Lola mea, abandonată şi uitată.
Nu am curaj să mă îndepărtez prea mult. Rămân la marginea deşertului. Privesc fascinat particulele de cuarţ. Uit pentru o clipă necazul care m-a adus aici. Poate dacă eram beduin, toate astea nu s-ar fi întâmplat. Aş fi luat-o pe Lola cu mine în pribegie. Ne-am fi lăsat legănaţi de cămile. Animalele astea sunt corăbii mişcătoare ale deşertului.
Ce mi-ai făcut, Lola?
Poate am fi ştiut să ghicim viitorul în formele asimetrice ale dunelor. Cu siguranță ne-am fi ferit de maiori şi de prietenii lor. Dar nu sunt beduin, nu sunt nici eremit.
Ce mi-ai făcut, Lola? Şi cum să te pedepsesc? Cum să îţi pot ierta nestatornicia? Degeaba încerc să nu mă mai gândesc. Promisiunile din ochii tăi au venit cu mine în deşert. Nu pot scăpa de amintirea lor. Îmi simt inima fierbinte precum nisipul în care mi s-au îngropat picioarele. Îi simt rana adâncă, sângerândă. Mă ustură şi mă doare.
Nisipul te va acoperi şi nimeni nu va şti de tine
Mi-ai luat inima şi mi-ai mărunţit-o, aşa cum face râşniţa cu boabele de piper. Sunt praf! Mă voi întoarce şi te voi lua cu mine. Lacrimi sărate îţi vor şterge zâmbetul amăgitor de pe obraz. Nisipul te va acoperi şi nimeni nu va şti de tine. Eu nu sunt înger şi nu te pot ierta. Nu sunt înger!!! Clar nu sunt înger!!!
Meditaţii în deşert, poveste imaginară
Nu îi pot spune nimic despre visul meu oribil
Nările îmi sunt invadate de un parfum ciudat. Seamănă a coacăze bine coapte. Coacăze în deşert? Am halucinaţii olfactive? Cineva mă prinde de umăr şi mă zgâlţâie zdravăn. Mă chinui să deschid ochii. Deasupra mea, prin luminator, lucesc stelele nopţii. Îmi dau seama că am strigat în vis şi mă ruşinez.
Lolita, iubita mea soţie, încearcă să mă liniştească. Mâinile ei sunt pătate de un roşu pal. Iar a cules fructe parfumate, să mă răsfeţe. Nu îi pot spune nimic despre visul meu oribil. Nici despre gândurile care mi-au trecut prin cap. De unde au venit oare şi mai ales, de ce?
Meditaţii în deşert care te pot bulversa psihic.
*
Cărți pe care le recomand
Aş vrea să vă recomand o nuvelă ştiințifico-fantastică. Am regăsit-o aseară, nu chiar întâmplator. Vreau să o recitesc săptămâna viitoare. Este vorba despre Regii nisipurilor, de George R.R. Martin.
Și celebra Fahrenheit 451, de Ray Bradbury.
” Cum să îţi pot ierta nestatornicia? ”…Cum să poți ierta deșertul? Trebuie să-l cunoști mai întâi… După care , cred că-l poți ierta. Când Pandhoraa a propus Clubului această temă, am avut niște furnicături agreabile, iar asta pentru că deșertul mă atrage mai mult decât jungla amazoniană, de exemplu. Între extreme de tip polul N sau S și deșertul-în-inima-lui-neumblată, între jungla aia plină de chestii foșgăitoare și nesfârșitul pustiu cu dune mișcătoare, nestatornice, mereu altele, cu amețitoare capcane și miraje dătătoare de halucinații onirice, aleg, cum spuneam, deșertul. Ai imaginat un coșmar ivit din dragoste, din disperarea unui sentiment văzut și altfel. Aceasta cred că este semnătura ta ca scriitor (bun), chiar dacă nepublicat încă. E viață în tot ce scrii, e dragoste și speranță. Mi-a plăcut mult să citesc, să simt dincolo de cuvinte uscăciunea, fierbințeala, asprimea și deznădejdea, care și-au găsit o fericită expresie în deșertul imaginat de tine. Te îmbrățișez, m-am bucurat să savurez fiecare rând!
Regii nisipurilor!!!
Este cu adevarat interesanta! Am citit-o dintr-un almanah Anticipatia acum multi ani !
Frumos articol! :) Coacaze in desert ? :)
Frumos tare :)
foarte frumos
Mda, poveștile scrise pentru Clubul Parfumat sunt cele mai reușite articole ale tale. Îmi dai fiori, mulțumesc, Vienela!
Frumoasa povestea ta draga Vienela!
Sa ai o duminica minunata!
P.S. Mie imi e greu sa scriu despre ceea ce nu am trait si de aceea povestea mea nu a mers mai departe … in desert.
Ah, ce problema dificila de a incerca sa interpretezi un vis fictional visat de un personaj fictional al carui caracter si preocupari curente de fapt nici nu le cunostem prea bine ! Nici nu cred ca ar fi etic pt un interpretator de vise profesionist sa se angajeze in asa ceva, desi s-a mai intamplat in niste romane de fictiune ca un interpretator talentat de vise de la vremea cand aceasta profesie nici nu era atat de strict reglementata si standardizata si supusa unor reguli deontologice si unei legislatii a muncii atat de riguroase ca in zilele noastre sa interpreteze chiar cu mare succes vise semi-fictive ale unor personaje semi-fictionalizate si ele, desi existente la un moment dat in istorie. Insa eu sunt interpretator de vise total amator, (in ambele acceptiuni ale cuvantului, adica chiar imi si place + sunt totodata si total amator in legatura cu cunostintele necesare pt a ma angaja in asa ceva), deci nu ma pot considera legat de asemnea reguli sau pretentii de nivel profesional, plus am totodata si o mare admiratie pt unii din interpretatorii de vise talentati cunoscuti in instorie, sau chiar in istoria literaturii de fictiune, asa ca mi-a fost imposibil sa nu ma las tentat de a interpreta visul acestui personaj fictional ! Insa anticipand ca va fi o descriere destul de lunga, mai bine ii fac un subiect separat pe blogul meu, dand link la aceasta povestire, deci…va urma…(ce bine totodata ca am gasit si aceasta ocazie de a scapa temporar si de obligatia de a-mi continua articolul mult mai dificil la care ma simt obligat sa lucrez acuma la mine pe blog !)
Wow!
Daca deserul nu te-a lasat sa-l “descoperi” sa-i simti aromele, ti-a dat un cosmar! Dar si acest cosmar a fost “de vis”! Foarte frumos ai scris!
O duminica minunata Vienela!
m-a prins povetea ta,nu ma asteptam sa fie un vis :)
ai imaginatie si reuseti sa transmiti acele senzatii care te fac sa ramai prins in plasa randurilor scrise de tine…
mi-a placut felul in care desertul imaginat de tine ardea…avea intensitatea uscata a sentimentelor ranite…
iti multumesc pentru felul in care ai tratat tema aleasa de mine,mi-a facut deosebita placere sa te citesc :)
Mi-a placut in mod deosebit sfarsitul. M-am bucurat sa aflu ca e vis, mai ales ca si povestea mea legata de desert e tot c-o despartire. Reala. Inchipuita, dar reala. :-)
Arde sufletul lui mai ceva ca soarele! Ai forță în cuvinte și ai transmis viață din deșert! Pentru mine, deșertu-i mort, deci toată stima!
Desi in desert este … mai nimic, culmea e ca sunt peisaje ce-ti taie respiratia. Fiind un infinit de nimicuri, desertul te indeamna la meditatie. Ai cerul si pamantul in fata ta, iar tu esti la mijloc si alegi!
sunt profund impresionata de ideea povestii tale pe tema desertului! Superba istorioara! Mi-a placut extraordinar! Felicitari Vienela!
O seara de vis! te pup
Uneori, farmecul misterios al deșertului poate crea coșmaruri… Bine că n-a apărut și un vierme de nisip!
Imi place ca oamenii mai spun povesti. Si inca povesti frumoase.
Frumoasă povestea ta!
Uneori, visele ne pot tortura…
Froarte frumos….
Ce temeri pare sa aiba personajul din povestea ta! Cum sa pedepseasca femeia pe care o iubeste? Chiar daca alegerea ei nu ii e pe plac iubirea ar trebui sa fie iertator si indelung rabdator, pentru ca Iubirea multe rabda! :) Cine iubeste ar trebui sa… suporte uscaciunea desertului in care, la un moment dat, va da de o oaza! :)
Saptamana minunata iti doresc!
Erata
A se citi: chiar daca alegerea ei nu ii e pe plac iubirea ar trebui sa fie iertatoare si indelung rabdatoare…
:)
Am tot cautat cuvintele pana le-am incurcat. Scuze. :)
Mi-a placut, in stilul tau care atrage :)
Deşertul ăla… e în noi de cele mai multe ori. Nu-i nevoie să facem călătorii obositoare ca să ajungem acolo. E de-ajuns una interioară. :)
Urat vis are personajul tau! Poate spun asta fiindca nu inteleg razbunarea. Mai ales aceea dusa la extrem… Ingeri nu suntem niciunul dintre noi…dar…
Frumos scris! Ai descris un cosmar ce pare real.
Dupa ce am citit mai multe povesti, descopar cu oarecare uimire cate feluri de spaime trezeste in oameni desertul…caci am citit cam multe povesti despre asa ceva. Oamenii de acolo il iubesc. Asa cum ne iubim noi padurile, apele, dealurile sau muntii. Poate chiar mai mult, cu un fel de disperare…
“Nările îmi sunt invadate de un parfum ciudat, ca de coacăze bine coapte. Coacăze în deşert? Am halucinaţii olfactive? Cineva mă prinde de umăr şi mă zgâlţâie zdravăn.”
Câte imagini artistice în aşa puţine cuvinte. Îmi place cum scrii şi despre ce scrii! Să tot citesc texte aşa frumoase! :)
Felicitari draga Vienela pentru o poveste minunata! Desertul tau pare sa fie locul unde problemele isi cauta solutia… Multora dintre noi ni se intampla sa avem vise ciudate, dar nu asa parfumate si autentice ca la tau… :-)
Numai bine!
Cred ca o sa subscriu la spusele lui R_Aspirant si-o sa las interpretarea viselor celor care chiar se pricep la asta insa nu voi dezvolta subiectul intr-un altul….desi e tentant, nu zic nu.
Revenind la iubirea care arde… da, te poate face sa vrei sa parasesti, sa dezgolesti de tot si toate materia, sa dai foc gindurilor care ucid ca sa ramii cu o esenta de sentiment. Ce va ramine insa si-n urma astuia? Poate doar un alt desert mai chinuitor decit precedentul. Dar e atit de frumos sa iubesti !
Eu am crezut ca tipul din poza 2 face pipi. Si am ramas cu gura cascata ca nu ma asteptam sa pui tu asa imagine. Pe urma am integrat corect imaginea din poza si mi-am revenit. Clar…trebuie sa fiu mai atent! :D
Mi se pare ca personajul tau are ceva temeri freudiene in subconstient vis-a-vis de loialitatea sotiei…Dar desertul si parfumul le-ai integrat intr-o imagine foarte frumoasa!