Furia mă orbeşte

Meditaţii în deşert care te pot bulversa psihic. În jurul meu nu este nici măcar o umbră. Nimic care să schimbe culoarea nisipului fierbinte. Aici, duşman îţi este soarele ce arde cu o intensitate incredibilă. Dușman îți este și vântul singuratic din deşert. El este compozitorul ce născoceşte muzica turbată. Tot el este orchestra care o cântă. Pe ea dansează granulele de nisip, formând dune mişcătoare.

Nu am nici un tovarăş cu mine. Doar furia care mă orbeşte şi care m-a adus în pustietate. Credeam că îmi voi găsi liniştea. Speram că în întinderea nesfârşită voi afla ce trebuie să fac mai departe. Eram încredinţat că voi simţi ceea ce simţeau călugării eremiţi din antichitate. Din când în când ei se retrageau pentru meditaţii în deşert. Ca mine, acum. Dar nu a fost aşa.

Aș vrea să o pot batjocori

Port în continuare în suflet mânia aceea de nestăpânit. A apărut în clipa când Lola mi-a spus că nu mai putem fi prieteni. Zicea că se va mărita cu vărul maiorului, care îmi este prieten. Simt în continuare nevoia de a-i sfâşia hainele vaporoase. Aș vrea să o pot batjocori. Să o târăsc de păr în deşert. Mă imaginez lăsând-o pradă astrului solar, vântului şi scorpionilor. Lola mea, abandonată şi uitată.

elefant.ro

Nu am curaj să mă îndepărtez prea mult. Rămân la marginea deşertului. Privesc fascinat particulele de cuarţ. Uit pentru o clipă necazul care m-a adus aici. Poate dacă eram beduin, toate astea nu s-ar fi întâmplat. Aş fi luat-o pe Lola cu mine în pribegie. Ne-am fi lăsat legănaţi de cămile. Animalele astea sunt corăbii mişcătoare ale deşertului.

Ce mi-ai făcut, Lola?

Poate am fi ştiut să ghicim viitorul în formele asimetrice ale dunelor. Cu siguranță ne-am fi ferit de maiori şi de prietenii lor. Dar nu sunt beduin, nu sunt nici eremit.

Ce mi-ai făcut, Lola? Şi cum să te pedepsesc? Cum să îţi pot ierta nestatornicia? Degeaba încerc să nu mă mai gândesc. Promisiunile din ochii tăi au venit cu mine în deşert. Nu pot scăpa de amintirea lor. Îmi simt inima fierbinte precum nisipul în care mi s-au îngropat picioarele. Îi simt rana adâncă, sângerândă. Mă ustură şi mă doare.

Nisipul te va acoperi şi nimeni nu va şti de tine

Mi-ai luat inima şi mi-ai mărunţit-o, aşa cum face râşniţa cu boabele de piper. Sunt praf! Mă voi întoarce şi te voi lua cu mine. Lacrimi sărate îţi vor şterge zâmbetul amăgitor de pe obraz. Nisipul te va acoperi şi nimeni nu va şti de tine. Eu nu sunt înger şi nu te pot ierta. Nu sunt înger!!! Clar nu sunt înger!!!

Meditaţii în deşert care te pot bulversa psihic

 

Nu îi pot spune nimic despre visul meu oribil

Nările îmi sunt invadate de un parfum ciudat. Seamănă a coacăze bine coapte. Coacăze în deşert? Am halucinaţii olfactive? Cineva mă prinde de umăr şi mă zgâlţâie zdravăn. Mă chinui să deschid ochii. Deasupra mea, prin luminator, lucesc stelele nopţii. Îmi dau seama că am strigat în vis şi mă ruşinez.

Lolita, iubita mea soţie, încearcă să mă liniştească. Mâinile ei sunt pătate de un roşu pal. Iar a cules fructe parfumate, să mă răsfeţe. Nu îi pot spune nimic despre visul meu oribil. Nici despre gândurile care mi-au trecut prin cap. De unde au venit oare şi mai ales, de ce?

elefant.ro
Meditaţii în deşert care te pot bulversa psihic.

*

Cărți pe care le recomand

Aş vrea să vă recomand o nuvelă ştiințifico-fantastică. Am regăsit-o aseară, nu chiar întâmplator. Vreau să o recitesc săptămâna viitoare. Este vorba despre Regii nisipurilor, de George R.R. Martin.

Și celebra Fahrenheit 451, de Ray Bradbury.