Cu foarte mulți ani în urmă, pe vremea când încă mai iroseam timp uitându-mă la televizor, am auzit-o pe una, într-o emisiune oarecare, cum dădea rețeta ei preferată, pizza din resturi. Și spunea tipa acolo că ea adună ce i-a mai rămas prin frigider – un pic de mușchi țigănesc, un colț de parizer țărănesc afumat, un cârnat de bună calitate, câteva felii de șuncă presată etc – și gătește cea mai bună pizza din lume.
Am răbufnit atunci într-o cascadă de înjurături. Futu-ți gâtul mă-tii de vacă proastă și nesimțită! În țara asta, cei mai mulți oameni consideră alimentele astea delicatese și le cumpără, drămuite, numai în zi de salariu sau de pensie. Le duc bolnavilor la spital, ca să nu mănânce lăturile primite din partea statului. Le pun pachețel copiilor la grădiniță, chiar dacă părinții mănâncă acasă o zeamă lungă. Le întind pe masă în zilele festive, pentru musafiri. Cum mama dracu ai tupeu să apari la tv și să spui că pentru tine astea sunt “resturi”, într-o țară în care oamenii trec suspinând pe lângă vitrinele cu mezeluri scumpe?
Niciodată să nu spui niciodată! De când sunt în Scoția, când merg la cumpărături bag în coș tot ce îmi iese în cale, convinsă fiind că voi mânca. Iau întotdeauna mai mult decât ne trebuie, că “poate vine și copilul să guste” (deși el nu vine niciodată la masă, căci își gătește singur). Dacă ne întâlnim cu vreun cunoscut (și mai mereu se întâmplă – locuim într-un sătuc și lucrăm într-o fabrică mare, cu mulți angajați -, bietul om holbează ochii la coșul nostru și întreabă: faceți chef? Nu, nu. Aaa, locuiți mulți în casă… Nu, doar noi doi și câinele.
Omul pleacă mai departe, convins că suntem săriți de pe fix. Mi-e poftă de aia? Hop în coș! Nu am mai gustat de mult aia? Hop în coș! Parcă aș găti aia? Hop în coș! Zilele trec cu repeziciune. Noi muncim mult, iar când suntem liberi ieșim deseori la plimbare. Alimentele cumpărate îmbătrânesc uitate în frigider. Într-un final ajung în coșul de gunoi, căci nici pentru o pizza din resturi nu mai sunt bune.
Acum, că am dat perdeaua la o parte și v-am arătat un colț din bucătăria mea, sper să îmi intre în cap că nu vine mâine sfârșitul lumii și alimentele tot pe rafturi vor fi dacă îmi va fi foame sau poftă. Nu trebuie să le adun pe toate în frigiderul meu.
E simplul: nu te mai du L cumpărături când ți-e foame. Întâi mănâncă și după aia cu burta plină du-te la cumpărături. Cu lista.
Eu așa fac și nu mai irosesc mancare. Ce puțin nu așa multă ca înainte.
Ma straduiesc, insa ni se intampla sa mergem si infometati, de obicei in ultima zi din tura, la iesirea de la serviciu. Dupa 12 ore in care abia daca ciugulesc o felie de branza, iti dai seama cum ma arunc peste rafturi. :D