La umbra deasă a unui salcâm cu trei crengi firave

Stătea o doamnă tinerică, de vreo şaizeci de ani.

Purta o bluză sobră de culoare roz

Şi-n cap avea o pălărie ce-i lumina obrazul.

 

Venise-n părculeţul ce părea pustiu,

Căci nu erau pe-acolo decât sute de copii

Şi deschisese cartea nouă, cu coperta roasă,

La pagina 303 din cele 214 ale întâiului volum.

 

Alături i s-a aşezat doamnei o piţipoancă

Fără machiaj pe chip, cu haine lungi şi cenuşii.

Râdea cu gura până la urechi de tristă ce era

În timp ce se juca cu un cercel care lipsea.

 

Doamna a studiat-o atent pe piţipoancă,

În timp ce răsfoia romanul preţios,

Apoi a dat sentinţa cu glas puternic

De pisoi flămând şi îngheţat:

 

Tu pasiune pune în iubirea pentru cei virili,

Şi foloseşte echipamentul din dotare,

De vrei să fii iubită cu adevărat

Şi să nu râdă lumea că te-au atins păianjeni.

 

de nu iti folosesti echipamentul din dotare, paianjeni se vor aciua pe el...

 

 

Se ştie-n blogosferă că îmi plac lepşele draconice inventate de Rudolph. Astăzi am încercat să discut cu anima mea masculină, care primise temă să compună o poezie. Mă ştiţi că sunt maestra poeziilor, nu? :) Ei bine, doar atât a avut de spus masculul ce mi-am închipuit că aş putea fi…