Se scurge viața pe lângă noi în vreme ce căutăm motive pentru a rămâne acasă. Ba că nu avem bani, ba că nu avem unde să lăsăm câinele, ba că avem lucruri mai importante de făcut. Este adevărat, nu avem niciodată destui bani și tot nu am reușit (încă) să aflu unde sunt sponsorii mei. Ne-am cumpărat gresie și stăm cu ea pachete-pachete pe hol, căci nu ne-au mai rămas bani și pentru materialele necesare montării ei. Dar pe Bruno l-am putea lua cu noi sau l-am putea lăsa la o pensiune canină, cum am mai făcut. Mai în glumă, mai în serios, îi spun uneori soțului meu că am putea pleca la mare și pe jos, dacă ne-am dori cu adevărat. El nu suportă soarele. Din acest motiv nu am insistat niciodată suficient. Anul acesta, mai mult ca oricând, m-a apucat dorul de litoral încă din luna aprilie, probabil pentru că mi-a fost și îmi este frig, pentru că primăvara aceasta seamănă a toamnă târzie. 

Văzând entuziasmul cu care vorbesc despre mare, valuri, soare, nisip, litoral, vacanță, soțul meu a înțeles cât îmi lipsesc toate astea. Știe că ar fi o extravaganță pentru noi să mergem pentru câteva zile la mare, însă vrea cu tot dinadinsul să îmi ofere această plăcere. Îl văd zi de zi cum caută cea mai ieftină variantă de transport, cum verifică prețurile practicate de proprietarii de vile și pensiuni de pe litoral, cum socotește fiecare leuț pentru a vedea câtă foame vom face dacă vom alege să ne răsfățăm câteva zile. Iubesc luna iulie, cu căldura ei năucitoare. Ghinion! Anul trecut în iulie ne-am cumpărat mașină de spălat A+++, iar în august am fost la o nuntă. Anul acesta va trebui să facem revizia la centrala termică și să vedem cum întindem gresia de care nu mai avem loc în casă. Chiar și încercând să reducem la minim cheltuielile, o scurtă vacanță la mare tot ne-ar costa niște multe sute de lei.

Discutând pe această temă, mi-am amintit că am citit despre Grecia, că am văzut sute de poze și că am avut chiar și curajul de a visa că aș putea ajunge vreodată pe acolo. E atât de frumoasă țara aia, atât de caldă, atât de atrăgătoare! E imposibil să nu te îndrăgostești de ea.

Un prieten blogger îmi spune că aș putea încerca să îmi caut sponsori printre firmele care oferă transport spre litoral sau chiar spre stațiuni din Grecia și printre cei care dețin pensiuni și restaurante la mare. Că le-aș putea face reclamă pe multele bloguri pe care le dețin dacă mi-ar oferi un drum gratuit, cazare pentru câteva nopți și dacă mi-ar asigura masa pentru două persoane. Da, probabil aș putea, dacă aș fi mai îndrăzneață, însă de fapt nu pot. Cum să mă milogesc de oameni necunoscuți, cum să îmi ofer niște necerute servicii? Da, aș putea scrie niște articole pe bloguri dacă m-ar căuta sau dacă cineva m-ar pune în legătură cu ei. Dar așa, dacă eu nu deschid gura, de unde să știe că exist și că vreau la mare?

Mare, valuri, soare, nisip, litoral, vacanță? S-ar putea să rămână și anul acesta doar un vis…