Se scurge viața pe lângă noi în vreme ce căutăm motive pentru a rămâne acasă. Ba că nu avem bani, ba că nu avem unde să lăsăm câinele, ba că avem lucruri mai importante de făcut. Este adevărat, nu avem niciodată destui bani și tot nu am reușit (încă) să aflu unde sunt sponsorii mei. Ne-am cumpărat gresie și stăm cu ea pachete-pachete pe hol, căci nu ne-au mai rămas bani și pentru materialele necesare montării ei.
Dar pe Bruno l-am putea lua cu noi sau l-am putea lăsa la o pensiune canină, cum am mai făcut. Mai în glumă, mai în serios, îi spun uneori soțului meu că am putea pleca la mare și pe jos, dacă ne-am dori cu adevărat. El nu suportă soarele. Din acest motiv nu am insistat niciodată suficient. Anul acesta, mai mult ca oricând, m-a apucat dorul de litoral încă din luna aprilie, probabil pentru că mi-a fost și îmi este frig, pentru că primăvara aceasta seamănă a toamnă târzie.
Văzând entuziasmul cu care vorbesc despre mare, valuri, soare, nisip, litoral, vacanță, soțul meu a înțeles cât îmi lipsesc toate astea. Știe că ar fi o extravaganță pentru noi să mergem pentru câteva zile la mare, însă vrea cu tot dinadinsul să îmi ofere această plăcere. Îl văd zi de zi cum caută cea mai ieftină variantă de transport, cum verifică prețurile practicate de proprietarii de vile și pensiuni de pe litoral, cum socotește fiecare leuț pentru a vedea câtă foame vom face dacă vom alege să ne răsfățăm câteva zile. Iubesc luna iulie, cu căldura ei năucitoare.
Ghinion! Anul trecut în iulie ne-am cumpărat mașină de spălat A+++, iar în august am fost la o nuntă. Anul acesta va trebui să facem revizia la centrala termică și să vedem cum întindem gresia de care nu mai avem loc în casă. Chiar și încercând să reducem la minim cheltuielile, o scurtă vacanță la mare tot ne-ar costa niște multe sute de lei.
Discutând pe această temă, mi-am amintit că am citit despre Grecia, că am văzut sute de poze și că am avut chiar și curajul de a visa că aș putea ajunge vreodată pe acolo. E atât de frumoasă țara aia, atât de caldă, atât de atrăgătoare! E imposibil să nu te îndrăgostești de ea.
Un prieten blogger îmi spune că aș putea încerca să îmi caut sponsori printre firmele care oferă transport spre litoral sau chiar spre stațiuni din Grecia și printre cei care dețin pensiuni și restaurante la mare. Că le-aș putea face reclamă pe multele bloguri pe care le dețin dacă mi-ar oferi un drum gratuit, cazare pentru câteva nopți și dacă mi-ar asigura masa pentru două persoane.
Da, probabil aș putea, dacă aș fi mai îndrăzneață, însă de fapt nu pot. Cum să mă milogesc de oameni necunoscuți, cum să îmi ofer niște necerute servicii? Da, aș putea scrie niște articole pe bloguri dacă m-ar căuta sau dacă cineva m-ar pune în legătură cu ei. Dar așa, dacă eu nu deschid gura, de unde să știe că exist și că vreau la mare?
Mare, valuri, soare, nisip, litoral, vacanță? S-ar putea să rămână și anul acesta doar un vis…
Prietenul tău blogger cam are dreptate! :)
Stiu ca are, insa habar nu am cum se procedeaza si oricum mi-ar fi jena. :)
Tocmai ce am vazut o bloggerita tanara si necramponata de probleme de care ne lovim toti, care chiar a reușit sa obtina tot ceea ce spune prietenul tau, adica și scrie articole faine, credibile, reale și ..obtine facilitati. Troc simplu. Si nu, nu are blog de calatorii.
Sunt sigura ca vei reusi. Succes. Vezi ca reclama aia de la tv cu „memento” ..la 1 euro, la transport, nu e vrajeala. Prietena mea a plecat Brasov-Constanta cu 1 euro pe sens, cu 2 euro ….dus-intors.
Imi dai un link, sa o vad si eu? :)
Nu am mai deschis televizorul de o viata, dar o voi face astazi. Ar fi super daca as prinde si eu o asemenea oferta la transport. :)
(in caz ca nu ai aflat deja) Cred ca la aceasta reclama se refera:
Nu reusim sa gasim acolo ceea ce ne trebuie. Nu au curse in perioada dorita de noi. :(
Mi-e teama ca eu nu ma pricep la astfel de subiecte, dar cred ca deja ti-ai dat seama. Pot doar sa-ti urez succes intr-o astfel de actiune si iti doresc sa ajungi in concediu la marea cea mare! :)
Un weekend frumos si plin de idei noi, Vienela!
Daca nu se iveste nimic neasteptat, vom pleca saptamana viitoare. Astazi aranjam ultimele detalii.
Multumesc frumos!
La mare e foarte frumos să mergi cu cortul. Dacă n-ai, poate găseşti vreun prieten care să-ţi împrumute unul (chiar dacă-l cumperi, o să-l poţi folosi mai mulţi ani), sau chiar şi la o căsuţă din camping cred că e mai ieftin decât la vilă. Şi l-aţi putea lua şi pe Bruno. :)
Am mai fost cu cortul si mi-a placut mult, insa Mihai al meu e comod si vrea neaparat sa stea in conditii bune, sa nu “ii intre nisip in slip cand doarme” – bine, el a zis-o mai barbateste… :)) Ne vom caza la o pensiune din Mangalia, iar Bruno va ramane la o pensiune canina din Ploiesti, caci legea aia nebuna cu interzisul cainilor pe plaja ne-a dat peste cap. :(