Cand eram copil, furam din frigider mezeluri pentru a putea hrani cu ele cainii aciuati in fata blocului. Mai tarziu, cand am avut primul meu caine, doar al meu, l-am hranit tot cu mezeluri, cu ciorba, cu supe de pui, ci oasele ramase de la masa oamenilor. La fel procedau si prietenii mei, la fel procedau si alte persoane. Dupa o perioada de vreo zece ani in care nu am avut nici un animal pe langa mine, norocul mi l-a scos in cale pe Bruno. Avea patru luni. Internetul era deja plin de sfaturi despre cum trebuie sa cresti un caine pentru ca el sa ramana sanatos si voios o vreme cat mai indelungata, numai ca sfaturile se cam bateau cap in cap. Am cerut sfaturi de la cei pe care ii cunosteam si stiam ca au caine. Ce mancare pentru caini sa cumpar unui pui de patru luni?
Chiar si printre prietenii mei, parerile erau impartite. Prima vizita la veterinar m-a bagat de tot in ceata. Cate bordeie, atatea obiceie, spune o vorba din batrani, iar eu i-am simtit adevarul cand am intreba de mancare pentru caini. Am citit zeci de articole, am discutat cu crescatori, am cautat informatii si in alte limbi. Pana la urma, am ajuns la concluzia ca am bordeiul meu, deci imi pot forma propriul obicei. Si am testat diverse tipuri de mancare, unele cumparate din pet shop-uri din oras, altele comandate de pe internet, dar nu am neglijat nici sfatul primit de la o foarte simpatica doamna care are canisa (caini de talie mare, nu spun rasa) si care isi hraneste animalele cu carne cruda, gaturi de pui etc.
Am incercat cu Bruno al meu cam tot ceea ce inseamna mancare pentru caini si, in cele din urma, am ales sortimentele cu caree am vazut ca ii merge bine. Dintre toate sortimentele de hrana uscata, de exemplu, cainele meu prefera boabele de la equilibrio, care nu ii lipsesc niciodata din castron. Nu ii dau sa manance de doua ori pe zi, ci ii las permanent castronul plin, caci este un caine echilibrat si nu mananca decat atat cat ii este necesar, nici o boaba in plus. Ii dam o data pe saptamana hrana umeda, insa nu uitam sa ii cumparam din cand in cand si inima de vita sau gaturi de pui, pe care le mananca cu o placere incredibila.
Am incercat, inca de la inceput, sa il momesc cu orez fiert, cu supe, cu mancare gatita in casa, insa Bruno, caine maidanez imperial, nici nu vrea sa auda de asa ceva. Gusta putin, de pofta, apoi se intoarce la bobitele lui de la equilibrio. Discutand cu alti proprietari de caini pe la parculetul din cartier, am aflat ca exista doua tabere: cei care isi hranesc cainii numai cu hrana de la pet shop si cei care muncesc zilnic pentru a le prepara supe si orez in casa. Veterinarii ne-au spus sa nu ii dam cainelui decat boabe din comert sau orez fiert in supa de carne. Iata ca Bruno implineste peste o saptamana doi ani de cand e domn de apartament si se descurca de minune cu meniul pe care i-l oferim. E sanatos, voios, are blana lucioasa si o pofta de viata incredibila.
Piki are un alt sortiment preferat de hrana uscata, dar e un caine pofticios cu parinti care nu prea au stiut sa il educe, deci mai cere una-alta si din ce mancam noi. Mie mi-a facut doctora capul calendar ca sa nu ii mai dau carne deloc ca are prea multe proteine. Si hrana aia umeda are 70-8o% proteine, e si mai scumpa, si lui nici nu ii place :D
Am patit de curand. Daca tot am stat mai bine cu banii, ne-am decis sa ii cumparam unele dintre cele mai scumpe boabe de pe piata. Crede-ma ca nu se atinge de ele. Imi vine sa ma iau la palme. :)))