Deşi auzeam în jurul meu oamenii spunând că îţi poţi găsi liniştea şi te poţi relaxa doar vizitând o mănăstire, chiar dacă nu mergi special pentru rugăciuni şi iertare, până când nu am încercat pe propria piele nu am crezut că poate fi adevărat.

Mănăstirea Cheile Turzii este amplasată pe şoseaua Turda – Lita, situată la 30 de km varianta secundară pentru Cluj, care se desparte la stânga din şoseaua principală Turda – Cluj, după ieşirea din Turda. În apropierea mănăstirii se găsesc cabanele Cheile Turzii şi Buru, spre care se pot îndrepta amatorii de turism.

În Cheile Turzii, înainte de secolul al XVII-lea, a existat o mănăstire, distrusă în anul 1848. În acele momente se numea mănăstirea din Petridul de Sus, având obste de călugări şi era situată la 4 km faţă de actuala mănăstire. Conform unei tradiţii orale, mănăstirea de călugări  din Cheile Turzii a existat în secolul al XIV-lea şi aici, în anul 1601, a fost adus capul  lui Mihai Viteazul pentru prohod.

Părintele Vasile Şteopei, dorind să reînvie viaţa monahală pe aceste meleaguri, a luat iniţiativa înfiinţării actualei mănăstiri, pentru care Arhiepiscopia Clujului, Vadului şi Feleacului a dat binecuvântarea, astfel că pe un teren al primăriei, în luna iulie 1998, au demarat  lucrările de construcţie, însă piatra de temelie a fost pusă abia pe 6 august de către Episcopul Irineu Bistriţeanul, când au fost construite biserica şi corpul de chilii.

Biserica este construită din cărămidă, pe fundaţie de beton, în formă de cruce, fiind compusă din altar, naos şi pronaos. Altarul este foarte spaţios, luminat de două ferestre situate pe partea dreaptă şi stângă a zidului de la răsărit şi este ceva ce merită vizitat. În plus, există în zonă şi alte obiective turistice, precum Salina Turda, aşa că doritorii pot opta pentru o oferta de cazare in Turda.

În partea de sud a altarului există o cameră pentru veşmântărie, care la rândul ei este luminată de o fereastră. Absida altarului este poligonală, catapeteasma este construită din lemn de stejar sculptat, naosul fiind luminat de câte o fereastră aşezată pe fiecare absidă cu forma poligonală.

Deasupra naosului se găseşte turla deschisă, de formă octogonală, luminată de patru ferestre, iar arcadele turlei sunt sprijinite de doi stâlpi apropiaţi catapetesmei şi alţi doi stâlpi amplasaţi la întâlnirea naosului cu pronaosul. Accesul în naos se poate face pe o uşă aflată în vestul absidei sudice, iar pronaosul, foarte spaţios, de formă dreptunghiulară, primeşte lumina prin intermediul a două ferestre situate la sud şi alte două la nord.

În partea vestică a pronaosului s-a construit câte o cameră, atât spre sud, cât şi la nord, camere ce ies în afara zidurilor bisericii, formând a doua cruce a absidelor. Aceste camere sunt luminate de câte o fereastră pe zidul din vest, toate ferestrele fiind confecţionate din lemn, late şi înalte, cu geamuri ornamentale. Pe fiecare cameră se găseşte câte o turlă oarbă, cu acoperişul în formă de clopot, cum îl are şi turla principală. Biserica are şi un pridvor deschis sprijinit de patru stâlpi din zid.

Accesul din pridvorul deschis în pronaos are loc prin partea vestică, pe o uşă din lemn de stejar. Biserica este acoperită cu tablă, iar pardoseala cu marmură. Corpul de chilii este situat la o distanţă de 18 metri est faţă de biserică, având parterul din zid şi etajul din lemn, cu cerdac tot din lemn, susţinut de stâlpi din lemn. Construcţia este în forma literei L, cu o latură orientată spre sud-nord şi alta la est-vest, iar în cea de-a doua se află paraclisul şi apartamentul arhieresc. La parterul clădirii se găsesc stăreţia, trapeza şi bucătăria, iar la etaj un număr de şase chilii.

Aici ne-am propus să ajungem în prima lună de vară a anului viitor, impulsionaţi de câtiva prieteni care deja au vizitat mănăstirea Cheile Turzii şi împrejurimile.