Înainte de operaţia de acum 9 ani, când am renunţat la am pierdut rinichiul drept (malformatie congenitala), am stat internată în spital o săptămână, făcând tot felul de analize, pentru a afla exact ce anume aveam. Atunci am descoperit că nu pot mânca sub nici o formă mâncarea nesărată. Eram nevoită să stau nemâncată, că doar aşa se fac anumite analize sau puteam mânca seara banane şi caşcaval dietetic.

Într-o zi am cedat şi m-am dus hotărâtă în cabinetul doctoriţei de la spitalul judeţean Ploiesti, să îi spun că eu chiar nu pot mânca porcăria aia de caşcaval, nesărat, cauciucat,  fără nici un gust. I-am spus că prefer să îmi îmbolnăvesc rinichii (unul era deja paradit, compromis, dar nu ştiam), decât să fac hepatită. A râs şi mi-a dat mână liberă, probabil convinsă fiind că oricum nu aveam ce să mai stric.

Colegele de salon, atotcunoscătoare şi speriate pentru mine, îmi recomandau folosirea condimentelor în locul sării. În ziua în care m-am transferat la un alt spital şi am aflat că trebuie să mă operez, când noul meu doctor mi-a spus că pot mânca orice, dar deocamdată nesărat, m-am hotărât să încerc mirodeniile pe post de sare. Am cerut de acasă busuioc la peşte, chimion (chimen) în tocăniţa de legume, ienibahar la carnea friptă, le-am combinat, le-am amestecat, dar până când nu am pus şi sare nu le-am putut mânca.

elefant.ro

A venit ziua operaţiei, operaţie care a durat o oră şi jumătate. Am mai avut nevoie de câteva ore să îmi revin complet după anestezia totală, apoi am primit vestea cea mare. Fusese o malformaţie congenitală, rinichiul nu funcţionase niciodată, în stânga am un rinichi normal şi un pui de rinichi lipit de el(toate astea mi le-a spus doctorul urolog Popa Ion de când m-a văzut prima dată). I-am spus râzând că voi intra în cartea recordurilor şi mi-a tăiat-o scurt, replicând: văd în fiecare zi oameni cu câte patru rinichi. :))

Vreau să precizez că nu mi-a cerut nici un ban, ba chiar a refuzat vehement plicul pe care tot încercam să i-l îndes în buzunar. M-a operat, totul a decurs fără probleme, m-a vizitat de câteva ori pe zi după operaţie şi nu a acceptat decât simplul meu mulţumesc. Cam cum ar arăta si funcţiona sistemul sanitar dacă toţi medicii ar fi precum doctorul Popa?

Vestea era că după operaţie eram ca nouă şi puteam mânca orice, la fel de sărat cum mâncasem întotdeauna. Tăietura, deşi are 18 copci, s-a vindecat incredibil de repede şi după patru zile eram acasă. Nici doctorului nu îi venea să creadă, iar eu îl gâdilam (verbal), spunându-i că mâna lui a înfăptuit miracolul. Şi chiar cred că este cel mai bun şi mai glumeţ doctor urolog din spitalul Boldescu. Am râs cu el zilnic, avea mereu o glumă bună la îndemână. Putea vorbi şi serios. Când mi-a spus că trebuie să mă operez, l-am iscodit, încercând să găsesc o metodă de a scăpa. Răspunsul lui:

-Poţi amâna, ceea ce nu este bine, te poţi duce în America, la Papa de la Roma, dar oriunde te vei duce, de cuţit nu scapi. De ce să te mai chinui aşteptând? Spui că ai plătit deja excursia în care vrei să pleci cu fiul tău. Hai să te operez repede, să poţi pleca la Castelul Bran.

Ionuţ a plecat singur în excursie, deşi eram destul de bine… dar încă mergeam încet şi simţeam “şuncile” legănându-se. :))

Totuşi, acum nu mai mănânc atât de sărat (adică pun sare ca toata lumea :)) ) şi folosesc mai multe condimente.

Tot atunci, în spital, am aflat că pepenele şi berea nu ajută cu nimic rinichii, după cum crede multă lume. A mai murit un mit.

Pentru cei care au ajuns la acest articol cautand un numar de telefon al spitalului din Ploiesti, am facut un update:

Spitalul Boldescu Ploiesti, situat in strada Romana numarul 16, sectia urologie, are numarul de telefon 0244 543 951, interior 136.