Dacă înaintaşii noştri ar fi ştiut că fiecare nouă invenţie, fiecare nouă descoperire, fiecare nou pas făcut pe calea progresului ne vor aduce mai aproape de ceea ce trăim astăzi, oare s-ar mai fi deranjat să gândească şi să construiască? Dacă ar fi ştiut ei cât se vor certa muierile pe internet de la tot felul de prostii, făcând valuri înspumate, ar mai fi inventat maşina de spălat, aragazul, aspiratorul şi pamperşii? Dacă ar fi ştiut ei că unele doamne sunt atente la fiecare detaliu din viaţa altora şi că au ajuns să arunce, strat după strat, toate ţesăturile ce le acoperă viata de familie, ar mai fi inventat mijloacele de comunicare ce ni se par astăzi fireşti sau le-ar fi lăsat să strige peste dealuri că alăpteaza sau nu, că se culcă sau nu cu soţii lor, că dorm cu copiii în pat sau îi exilează în alt dormitor?

Printre inimioare, mărţişoare, pisici, ultimele zile mi-au fost inundate de scrisori de la mame către copii, de la copii către mame, dar şi de comentariile pline de acid ale celor de pe margine, care ştiu întotdeauna sigur că dreptatea este de partea lor. Ca într-un bazar chinezesc unde fiecare îşi laudă marfa strigând pe tonuri ascuţite, cucoanele cu prea mult timp liber îşi dezvoltă pe larg teoriile legate de somnul copilului, susţinându-şi spusele cu linkuri spre diverse bloguri care nu au legătură nici cu psihologia, nici cu vreun alt domeniu specializat pe aşa ceva, nici cu păreri oficiale ce ar putea face lumină şi potoli spiritele (deşi părerile sunt împărtite chiar şi printre specialişti).

Sunt voci care susţin că nou-născutul ar trebui să doarmă separat de mamă, că doar nu suntem canguri să îl purtăm lipit de noi până pleacă la şcoală, că se taie la naştere cordonul ombilical şi că nu e normal să îi dereglăm programul, formându-l după al adulţilor sau al fraţilor mai mari. Cei aflaţi în această tabără spun că orice copil trebuie să devină independent, să îşi întărească de mic aripile ca să poata zbura din cuib mai târziu. Culcând copilul în pat cu mama, somnul său va fi mereu deranjat, iar ruptura de mai târziu, când chiar mama îşi va dori să îl lase singur, l-ar putea afecta serios. Mai mult, spunea cineva că un copil care doarme alături de mamă până pe la 3-4-5 ani va fi un copil debil, sensibil la orice şi că se va acomoda cu greu la grădiniţă.

De cealaltă parte, vocile sunt mai stridente, cu toate că au mai puţine argumente. Spun că femeile care nu îşi culcă bebeluşii lângă ele sunt denaturate, vor să fie în pas cu contemporaneitatea asta dereglată, uitând că strămoşii noştri se înghesuiau cu întreaga familie într-un pat şi erau fericiţi. Ah, vă gândiţi că şi soţii voştri au nevoi? Ce fel de mame sunteţi, dacă puneţi chiloţii bărbatului mai presus de somnul copilului? strigă vocile. Probabil sunteţi femei egoiste, care se gândesc mai mult la confortul propriu decât la dorinţele şi nevoile copilului. Dacă vomită în somn, dacă se sufocă, dacă are febră, dacă… ? O voce coborâtă parcă dintr-un film sf susţine că trăim într-o lume în care se încearcă separaţia mamei de copil.

După ce am citit în jur de 100 de comentarii, mi-a venit să injur secolul în care m-am născut, teoriile care tot apar şi care dereglează mintea femeilor, îndepărtându-le de esenţial, internetul care le permite să îşi urle părerile în urechile celorlalţi, fără să mai ţină cont de bun simţ, de politeţe, de educaţia primită în vremea când dormeau cu mămicile lor în pat. Am uneori impresia că toate ţaţele din faţa blocului (îmbrăcate în capot matlasat şi cu bigudiurile în cap) s-au mutat pe internet şi fac paradă de cunoştinţele adunate de prin reviste.

Doamnelor, mămicilor, voi toate cele ce vă strigaţi indignarea pe internet, cui credeţi că îi pasă dacă dormiţi alături de bebeluşii voştri sau dacă îi lăsaţi singuri în pat încă din prima zi de viaţă? De ce încercaţi să le impuneţi altora obiceiurile şi crezurile voastre? Nu mai cereţi sfaturi de la medicii bebeluşilor voştri, nu vă mai ascultaţi instinctul matern? Nu credeţi că ar fi mai bine să vă consumaţi energia inventând jocuri pentru copiii voştri, plimbându-i, citindu-le, învăţându-i, în loc să irosiţi timp din viaţă certându-vă ca în faţa blocului cu persoane ce vă sunt necunoscute?